Hai sa ne racorim putin

IMG_6560

La Polar Ocean Park din Hangzhou. Adica aici.

Fix peste drum de aici 😀

Am fugit într-o duminica sa ne adapostim de vipia de afara. Sa nu va lasati pacaliti de pozele cetoase. Nu e toamna, nu e frig. E prin august, cu vreo 40 de grade Celsius si umezeala de se condenseaza apa pe tine imediat cum iesi afara.

Cam scumpic, dupa parerea mea, dar distractia costa în China. La vreo 20 de euro la cursul de azi, vreo 16 la vremea aia. De banii astia am vazut un fel de gradina zoologica cu animale polare. Si pentru ca spatiu era din belsug, au mai avut un acvariu cu pesti exotici, rechinasi, sturioni si corali.

Îmi pare rau, dar pozele nu sunt de calitate prea buna.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

Impozitul pe salarii in China

De aseara m-am mai trezit cu un motiv sa înjur actuala si – sper – vremelnica putere. Aici ma refer la impozitarea progresiva, cu procente de 15-20-30. Pe urma a venit faza cu CAS la copii si asistati prevazuta în noua versiune a legii sanatatii pe care o pritocesc preadesteptii acum în Parlament. Per total, mi-au facut duminica fericita.

Numai ca, asa cum deja ne-au obisnuit, cu aceeasi seriozitate ca ba avem întrebari de la Bruxelles, ba nu avem, baietii veseli au revenit asupra ideii. Ba ca în 2013 nu va fi nicio progresiva, ba ca 16% va fi pornirea, de la care se va merge ca racul, pe cur-napoi. Pfuuuui! Ca deja am început sa vorbesc buruienos.

Bun, hai sa vedem cum sta treaba la chinezi. Nu de alta, dar tot mai des ma trezesc haladuind pe site-urile de joburi de pe acolo.

Ca expat, daca tara al carei cetatean esti are semnat cu China acord pentru eliminarea dublei impuneri, daca lucrezi mai mult de 183 de zile în China, vei plati doar impozit chinezesc pe veniturile chinezesti. Daca ai mai mult de cinci ani de rezidenta, platesti chinezeste pe tot venitul.

Transele de venit care se impoziteaza si procentele sunt egale atât pentru chinezi, cât si pentru expati. Numai ca expatii beneficiaza de o deducere din venit de 4800 RMB, în timp ce chinezul are doar 2000. Dupa care se aplica procentele, dar si niste creditari din impozit.

Hai sa trecem la cifre seci, ca sa vedem cum e sa fii salariat în China.

Daca deducerea e depasita cu 500 RMB, cota de impozitare e 5% si nu ai creditare. Daca stai sa te gândesti ca o chirie la un apartament de 2 camere în Hangzhou e peste 2000RMB, adica vreo 260 de euro, e de bun-simt sa îi lasi omului macar bani de chirie, iar de restul sa traiasca la nivel de avarie.

Între 500 si 2000 esti taxat cu 10%, dar primesti o creditare de 25 RMB. Dupa asta, urmând algoritmul, ostilitatile se desfasoara cam asa: Citeste mai departe…
Citește mai departe…

Azi avem vinete în meniu

SAMSUNG

Nu pot sa cred ca a trecut o saptamâna de când am scris ultima data. M-am lasat toropita de caldura si înfierbântata de politichie si nici n-am observat cum a trecut vremea.

Daca pe chinezi i-am învatat sa faca salata de vinete, pe voi va învat sa faceti vinete chinezesti. Pentru detalii hazlii cu salata, dati clickuri aici si aici. Si… DA, tocmai mi-a confirmat un fost coleg. Înca mai e în meniul zilnic, chiar si dupa doi ani de la trecerea mea prin bucataria chinezului.

Pentru mâncarea pe care v-o povestesc azi, la mama ei, în China, se folosesc vinetele alea subtiri, din poza. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Statui din plante

vas cu panze

Multumesc, Marinela!

Chinezii sunt mesteri dibaci într-ale aranjatului de parcuri. Desi, nu s-ar spune daca nimeresti în cartierele vechi. Mi-a venit sa spun “insule de blocuri”. Nu, sunt mari de blocuri cenusii, toate la fel, toate aranjate în strazi drepte si perpendiculare.

Dar dupa ce parasesti zona si nimeresti într-un bulevard nou, totul devine verde. Tot timpul vezi câte un chinez cu palarie tuguiata, din paie de orez, care trebaluieste ceva. Smulge o buruiana, aranjeaza o ramura, schimba ghivecele în ronduri.

Imaginati-va un oras de opt milioane de locuitori, cu zeci de mii de palmieri cicas, care în preajma iernii sunt protejati, fiecare în parte, sa nu înghete mugurele din care, în primavara, or sa creasca frunzele noi. Nu e munca putina. Si mai au o specie de iarba care creste în tufite. Probabil sunt câteva mii de hectare plantate bucata cu bucata în Hangzhou. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Penibilissime #3

Din ciclul “ce face omul la oboseala”. Nu stiu la voi cum e, dar la mine, de la o limita, încolo, unitatea centrala da erori de compilare, iar rezultatele sunt cât se poate de aberante. Am în panoplie faze de genul ca trebuia sa calculez ceva si am ridicat receptorul si am format, de parca asteptam sa-mi vina raspunsul de la celalalt capat al firului direct cu Sf. Petru. Sau ca m-a lasat masina la scara si, pentru doi metri, am deschis umbrela pentru ca afara ploua. Ori ca într-o seara mi-am strâns lucrurile ca sa plec acasa, iar acasa mi-am gasit în geanta cam tot ce am avut pe birou, inclusiv cutia cu ace de gamalie.

De departe însa, se desprind doua momente de maxim angajament. Citeste mai departe… Citește mai departe…

QQ, messengerul chinezesc

V-am mai povestit pe ici-colo ca, pentru tot ce avem noi ceva, chinezii au si ei ceva. Altceva! Si pâna te prinzi de faza asta si aplici în China principiul “When in Rome…” ai impresia ca esti pe alta planeta si nu-ti gasesti locul. Pe urma începi sa fii asimilat si, mai repede sau mai târziu, doar ochii mai rotunzi si, eventual, de alta culoare, or sa faca diferenta.

Din când în când îmi reamintesc faza asta. Mi-ar placea sa fie mai des, dar viata mi-o ia înainte si-mi da alte treburi. Ultima data a fost în urma cu vreo doua saptamâni, când mi-am instalat varianta chinezeasca a lui Yahoo Messenger.

Am optat pentru varianta “internationala”, pentru ca n-am nervi sa ma apuc acum sa învat oarece ideograme. Am avut tentative, dar între timp mi s-a topit elanul.

În câteva cuvinte, are cam tot ce are al nostru. Chiar si fereastra de stiri e prezenta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Arta chinezeasca – sculptura în… frunze

Se pare ca nu numai cu românul e codrul frate. Noi trecem prin el fluierând în frunza. Cam a paguba, daca e sa-mi exprim parerea despre cum merg treburile în tara asta.

Chinezul, însa, ia frunzele si sculpteaza în ele. Nu stiu cum o face, dar îi trebuie oarece rabdare si migala ca sa faca asa ceva.

Vedeti mai jos câteva exemple Citeste mai departe… Citește mai departe…

Arta chinezeasca – pictura ÎN sticla

Mi-am amintit ca am pus la pastrare niste poze primite cu mai bine de un an în urma. Le-am tinut pentru zile negre si fara timp de scris prea mult.

Asa cum v-ati obisnuit deja sa vedeti pe aici, chinezii fac tot felul de lucruri iesite din comun. Cum ar fi pictura în interiorul unor sticlute, cam cât cele pentru parfumuri.

Va las mai jos sa va clatiti ochii cu câteva exemple. Promit sa revin mâine cu alte poze care sa va lase fara cuvinte. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Time Lapse

Nu stiu cum îi spune exact tehnicii, în româneste. Ideea e ca se comprima în câteva secunde de filmare evenimente care dureaza minute, ore sau chiar zile. E opusul lui slow motion, high rate photography. Va mai amintiti de expresia “filmat cu încetinitorul”. Când eram copil si ma uitam la câte-un meci de fotbal, îmi închipuiam tot timpul ca reluarile cu încetinitorul sunt facute de un nene care pune frâna peliculei.

Principiul de baza al ambelor e diferenta de viteza de înregistrare a cadrelor, fata de cea de redare. Pentru ca o succesiune de imagini sa para ochiului uman o miscare continua, e nevoie de o rata 24 de cadre pe secunda. Slow motion reprezinta ceea ce depaseste valoarea asta în momentul în care se înregistreaza. Chiar cu mult, daca îmi permiteti sa-mi exprim parerea. Un fulger filmat la adevarata lui valoare ar trebui sa beneficieze de o rata pe la 500.

Time lapse, însa, e munca de chinez a fotografilor. Uneori stai ziua întreaga sa obtii un minut de filmare. Asta, pentru ca repetarea pozelor se face la intervale foarte mari de timp.

Sunt foarte multe chestii din natura care devin spectaculoase daca sunt filmate cu tehnica asta. Un time lapse clasic e filmul în care vezi cum se deschide o floare.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

Hangzhou, cel mai frumos clip de prezentare

Caut filmulete pe youtube pentru ceva ce a început sa-mi tacaneasca pe creier. Aveti putintica rabdare si o sa vedeti despre ce e vorba. Nu mai mult de vreo câteva ore.

Si tot trecând din una-ntr-alta, am dat peste filmuletul asta.

E extraordinar sa poti sa spui “Am fost si eu aici”! Citește mai departe…

Cam tot ce ne doare în ziua de azi

Despre criza, pensii, Grecia, Italia, asezonat cu politica unicului copil din China.

Am regasit articolul asta, scris anul trecut, dar mi se pare mai actual ca oricând. Treceti cu un click pe aici si n-o sa va para rau. E scris asa cum cere statutul unui profesionist.

În alta oridine de idei, astept cu interes sa treaca ziua de azi. Grecii cu care am ajuns sa discut în ultimul timp sunt cam cu frica în spate pentru ce o sa se întâmple de mâine încolo. Nici noi n-ar trebui sa fim tocmai indiferenti. Citește mai departe…

Google AdWords ma santajeaza???

Din ciclul “ce e gratis e mai scump decât ne închipuim”. O sa revin cu poze mai edificatoare, dar acum e prea târziu.

Prin aprile am primit de la Google AdWords un cupon de 150 de lei. Am mai primit si în trecut, dar m-am luat cu treaba si am uitat de el. Acum, am zis ca hai sa vad cum suna.

Mi-am facut cont la AdWords, am setat campania, bugetul pe zi si cuvintele cheie si i-am dat drumul. În primele zile nu am simtit o diferenta mai mare de 10%. De la cam 50-70 de vizite pe zi, am ajuns pâna pe la 80.

În timp a crescut, ajungând pe la dublu, în momentul când s-au terminat banii din cupon. Urgent m-am trezit cu o încasare din cardul de credit, pe motiv de TVA. Mi-am zis ca nu a fost scris la oferta, dar mi s-a parut corect. Mi-au facut lucru pe gratis, nu mi-or mai plati si darile la stat.Citeste mai departe… Citește mai departe…

Înca nu a baut apa de la Bucovina

Hai ca nu puteti spune ca nu v-a rupt sufletul chinezutul care sta în poponeata si se ridica, pe urma în picioarele încaltate în opinci maramuresenesti, dupa ce suge apa la PET.

Domnisorica MUMU a reusit pâna acum doar sa stea în fundulet. Dar s-o ridica, ea, în picioare. Si atunci sa te tii, Shao Yan, la fuga dupa zvâca ce vrea sa descopere lumea asta mare.

În rest, aceeasi cei mai minunati ochi migdalati care mi-a fost dat sa vad, la care se adauga un râs smecheros.

Citește mai departe…

AR & SM ? TM Si pui în sos dulce-acrisor.

Se iau 2,5 satmarence si 1,5 aradeni, se pun seara într-o camera în Timisoara si se lasa sa abereze pe teme liber-alese.

Înca nu mi s-au plâns vecinii, dar e a doua oara într-o luna când, în mijlocul saptamânii, la mine e hahaiala pâna bine dupa miezul noptii. Noroc ca în dreapta am o baba cam surda, iar în stânga o tipa care sta la fel de prost cu somnul ca si mine, pentru ca adesea o aud si pe ea trebaluind pe la ore tinere.

Dar cum de a tunat si ne-a adunat? Pai, la fostul job am avut un coleg aradean si uneori am navetat împreuna. Asa am aflat ca nevasta-sa e de la taica-meu, de la Carei. Tot satmareanca e si tipa care m-a înlocuit, tot la fostul job. Si care acum face China, la greu. Asa, ca sa ma umpla pe mine de ciuda :D. Bine-mi face, ca am ales-o cu mâna mea, când au fost interviurile.

El a plecat înaintea mea din firma. Am plecat si eu, dar întâmplarea a facut ca anul asta sa ne întâlnim la o ieseala cu fostii colegi. Faza a fost din aia de pus reclama la un card de credit. Le-am vazut pe tipe cât de bine se înteleg si mi-am zis “bai, uite ce înseamna apartenenta la aceeasi regiune”. Dupa care nu m-am putut abtine sa nu împart cu ele concluzia “fetelor, asa vorbiti de parca v-ati cunoaste de nu stiu când”. La care ele au pufnit si au zis “pai, chiar ne cunoastem de vreo câtiva ani”. Sa mai zica cineva ca Timisoara nu-i un orasel.

Dupa seara respectiva, tot am stabilit cu colegu-meu sa ne mai întâlnim si sa povestim cum e pe la noile joburi. Dar tot nu ni s-a aratat. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Tian’anmen – The Wind Of Changes Knocked On The Heaven’s Door

Tian’anmen e intrarea din partea sudica a Orasului Interzis. Într-o traducere aproximativa ar însemna Poarta Pacii Paradisiace.

Piata care îi poarta numele este cea mai mare din lume si e chiar inima Beijingului. Pe celelalte laturi e marginita de mausoleul lui Mao,

Muzeul de Istorie al Chinei si Muzeul Revolutiei

Si cladirea Congresului Poporului, parlamentul Chinei.

Numai ca exact acum 23 de ani, locul asta cu nume divin a fost scena masacrului facut de Armata Eliberarii Poporului, care a intrat cu tancurile si a tras cu gloante de razboi în demonstrantii care timp de 7 saptamâni au cerut cam ce am ajuns si noi sa cerem dupa jumatate de an, în decembrie 1989. Citeste mai departe… Citește mai departe…

… et voilà!

N-am fost prea interesata de ce au lucrurile pe dinauntru pe vremea când am fost mica. De asta a fost responsabil un verisor de-al meu. Recordul stabilit a fost când i-a desfacut tatei ceasul rusesc, cu nu mai tin minte câte rubine, iar la final i-a mai ramas de unul mic. Dar cum nu a fost feciorul lui, papac a trebuit sa se abtina de la a-i servi cafteala cu care m-as fi ales eu pentru o isprava cu acelasi potential distructiv.

Numai ca în viata nu le poti lua pe toate ca pe un black box – termen folosit la programarea orientata pe obiecte, care zice ca nu te intereseaza cum e facuta o chestie. O iei si o integrezi în codul tau conform documentatiei, echivalentul din viata reala al lui “o bagi în priza si merge”.

Gata cu filozofenia! Daca nu as fi scos matele din cutiutele alea cu seminte de Michelia Figo, nu mi-as fi dat seama ca acel capac ce trebuie îndepartat si la care se facea referire în chingleza de pe site e de fapt pomponul de vata din vârf.

Deci, ce contin outele: niste seminte pe care n-am reusit sa le identific printre grauntele maro-sidefii. Tot amalgamul pare sa fie ceva turba maruntita sub forma de praf, niste chestii artificiale care s-ar putea sa fie îngrasamântul si, probabil, semintele. Vata are probabil rolul sa tina continutul în interiorul vasului. Paiele de deasupra puncteaza doar la impresia artistica.

PS O sa revin cu noi articole cu poze dupa ce reusesc sa termin de readus blogul la aspectul de dinaintea hacuirii. Sau macar pe aproape. În schimb, o sa încerc sa va mai povestesc tâmpenii din vasta mea experienta profesionala. Citește mai departe…

China asimileaza Hong Kong-ul

Încet dar sigur. Mai cu câte-o cale de acces rapid dinspre Mainland, mai cu câte-o demonstratie a studentilor careia i se pune stavila, bocancul totalitarist îsi face simtita prezenta pe gâtul cosmopolitului arhipelag.

M-a fascinat Hong Kong-ul înca din anii ’90, când am citit Nobila Casa si Tai Pan, a fost un vis împlinit sa petrec trei zile acolo si mi-as mai dori macar vreo doua saptamâni, ca sa reusesc sa prind spiritul locului. Sunt si curioasa cum decurge drumul de la democratia de sub englezi la mâna forte a chinezilor. De la bun început n-am crezut-o pe aia, propagandistica, “o tara, doua sisteme”. Dupa mine e doar o chestiune de timp. Poate ceva mai lung, ca sa nu iasa scandalul prea mare, dar se stie ca daca nu duc lipsa chinezii de ceva, aia e rabdarea. Citeste mai departe… Citește mai departe…

One Night In…

Bangkok

Beijing

La prima descalecare a mea în China, în toamna lui 2007, soferul firmei era deja botezat My Music. Am aflat pe propria-mi piele, timp de cinci saptamâni de unde i se tragea inspiratul nume. Avea un singur CD cu muzica chinezeasca, pe care îl asculta cu disperare tot microbuzul. Au fost unii care au încercat sa puna si altceva, dar s-au izbit ca de un zid de baietul care, cu flacari tâsnind din ochi, se încrunta si repeta singurele cuvinte englezesti ce le stia la vremea aia “My music”.

Am revenit în 2009 – 2010. Music deja o rupea bine pe engleza, avea mai multe CD-uri în masina, aveau si altii acces cu CD-urile proprii în playerul busului.

Pentru mine lucrul asta nu a fost tocmai fericit. Într-o seara m-am asezat la locul meu, rupta de obosita si, undeva pe traseu, am avut impresia pe care presupun ca o ai când te trezesti dupa o betie crunta, într-un pat strain. La faza aia misto ma refer, când nu stii unde esti si cum sa te aduni. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Copchila are jucarie noua. Din China

V-am mai povestit eu acum un an ca am luat o planta din China, de n-am putut s-o bag în bagaj si am plantat-o la fabrica. Pentru reîmprospatarea memoriei, dati un click aici, ca nu musca. Cu alte cuvinte, e Michelia Figo, pe numele stiintific. La fel de bine e si Magnolia Fuscata, cunoscuta ca Banana Shrub printre gradinari, datorita parfumului florilor.

Poza e de saptamâna trecuta, pentru ca nu au fetele pace cu mine pâna nu îmi trimit în fiecare an proba vizuala ca a mai crescut. Cât or mai fi români pe acolo sau dintre cele cu care am lucrat. Pe urma o sa-l pun pe Dinevio la treaba, ca el a dat cu hârletul când am pus-o în parc.

Anul trecut am gasit-o în Franta, dar în bunul obicei occidental, tipii nu faceau livrari în Europa de Est. Nu-i asta o problema pentru mine. Înca lucram la italieni, asa ca am comandat-o sa vina la Fei, ba i-am luat si ei una, sa fie amintire de la mine, floare de la ea, de-acasa. Peste vara mi-a facut o floare. Roz si nu prea parfumata. În schimb, soru-sa din China a fost plina de flori crem si cu aroma de banana.

Am scos-o destul de sifonata din iarna, dar saracuta e o luptatoare si se chinuie sa supravietuiasca. Lucru care nu e valabil si pentru cea a lui Fei, pentru ca si-a dat obstescul sfârsit.

N-am gasit variante pe crem decât în State sau Noua Zeelanda si nimeni nu face livrari transoceanice. Dar am dat de seminte pe un site chinezesc.

Site-ul e în engleza, ceva gen Amazon sau Taobao. Daca va intereseaza… http://www.newfreeshipping.com Am comandat, am platit prin Paypal si mi-am luat gândul de la faza, zicându-mi ca oricum, vreo 10 dolari nu sunt o avere, chiar daca îmi trage chinezul tapa sau mi le confisca la vama pe motive fitosanitare. Citeste mai departe… Citește mai departe…