Greu la deal cu boii ocupaţi

M-am apucat de rânit şi prin ograda asta. Nu de alta, dar am cititori care tot intră pe aici, în speranţa că, doar-doar, mai trec şi eu la treabă.

Mii de plecăciuni şi scuze pentru exasperarea la care v-am obligat. Sper să revin cât de curând cu noutăţi.

Mi-am zis să-mi trag şi temă nouă, dacă tot m-am mutat pe alt server şi domeniu nou. Am mai avut o tentativă încă înainte de a pleca de pe zăcurtici, dar e prea mult de lucru să fac una din nimic, mai ales că nu m-am mai jucat de-a webdesignul de ani de zile. Ar trebui să iau la mestecat măruntaiele lui Wordpress, să mă pun la punct cu noutăţile din css şi php. Bleah, prea mult de lucru pentru puţinul timp pe care-l am.
Citește mai departe…

Aici sunt banii dumneavoastra

În mare parte, salariul românului de rând merge pe traiul zilnic. Si cum fiecare vizita a noastra la supermarket umfla buzunarele celor 10 mari nume, putem sa-l citam pe nenea Baselu’ cu celebru-i slogan de pe vremea când ne-a bagat pe gât taxa de drum.

Mi-ar placea sa aflu cine sunt actionarii majoritari din spatele numelor astora. As fi curioasa sa vad câti la câte sunt comuni. Citește mai departe…

Teleshopping

Trafaletul vostru nu acopera perfect! V-ati saturat sa patati totul în jur? Ati agatat cu cotul rezervorul de vopsea si totul s-a întins pe jos? Sunteti stropit de sus pâna jos dupa zugraveala? Paint Runner nu numai ca zugraveste. Spala, calca si gateste :D.

Sunati si comandati Paint Runner pentru doar 139 de lei (plus taxe de expediere, dar asta scrie cu litere mai mici). Veti primi nu numai acest sistem revolutionar de zugravit: La acelasi pret veti avea si mânerul format din trei segmente si recipientul pentru turnatul vopselei.

Daca sunati ACUM veti primi ca bonus dispozitivul pentru vopsirea marginilor si niciodata bla… bla… bla… nu va fi mai usoara!!!

Pe naaaaibaaaa! Mergeti la Auchan, în Timisoara si luati chinezaria la 20 de lei, mai putin scula de dat pe la colturi. Pret de supermarket, ca pe site la cei care o importa e 45 de lei. Deh, expedierea prin Posta Româna e “gratis”.

Am gasit pe net si varianta cu smecheria ce vopseste marginile si costa 55 de lei. Nu e vorba de niciun fel de bonus, e produsul standard. Dar, fraierilor, sunati ACUM si comandati fara sa gânditi. Pentru ca tembelizorul va face minte neteda. Citește mai departe…

În caz ca va cade parul

Chiar nu mai stiu cum mi-am amintit de chestia asta.

În ultimii doi ani am avut parte de stres cu gramada si dupa fiecare tura de scos peri albi la propriu, cam asa, la vreo doua luni dupa, m-am trezit ca e îndeajuns sa-mi trec degetele prin par ca sa ma trezesc cu o gramada de fire în pumni.

Nu mai tin minte cine mi-a recomandat tratamentul asta în urma cu niste ani, dar rareori am avut nevoie de mai mult de o singura aplicare. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Hoata în Austria

Merg mai departe cu seria despre furtisaguri pe mapamond. Mi-am amintit despre cum am fost eu de partea cealalta pentru câteva zeci de minute. Ce pot sa va spun dupa toata tarasenia e ca, pentru un om care nu poate concepe sa ia ce nu e al sau, nu poate fi situatie mai absurda si mai umilitoare decât sa fie luat drept hot.

Prin primavara lui 2009, în drum spre Italia.

Cred ca din toata Austria, eu m-am dus probabil în singura benzinarie care avea o pompa defecta si m-am oprit drept la aia. Ca asa am eu norocul la ghinioane.

N-am dat importanta faptului ca pompa nu a fost pe zero. Am mai vazut chestia asta si în România: în momentul în care ridici furtunul, pompa se reseteaza si porneste. Aici n-a facut nici una, nici alta. Am pus furtunul la loc si am încercat alt furtun de benzina, de la aceeasi pompa. Nici cu ala n-a pornit.

Am dat masina pe spate sa ma mut la alta pompa, moment în care a iesit o tipa, zbierând la mine. Noroc ca a facut-o în engleza, asa ca am înteles ca vroia sa merg înauntru pentru ca m-a prins pe camera ca am luat benzina si în urma cu zece minute si plec fara sa platesc. Citeste mai departe… Citește mai departe…

1912 – 2012

E o zi complet aiurea! De fapt vorbesc de cea de ieri, pentru ca e trecut de miezul noptii.

Mi-a trebuit sa-mi aduc din China o plapuma de marimi anormale si m-am apucat sa-i fac un set de lenjerie de pat pe masura. Am lucrat toata dupa-masa la chestia asta, plus alte flecustete ce au trebuit cusute si pentru care mi-a fost lene sa scot masina din cutie. Când am terminat, am masurat si mi-am dat seama ca a iesit cu cinci centimetri mai scurta decât trebuia. Drept e ca înainte am masurat doar o data si am taiat de mai multe ori, adica exact invers de cum zice la proverb.

Maica-mea, saracuta, a stat lânga mine si ba mi-a facut galerie, ba a mai tinut de-un colt. Când a vazut rezultatul s-a luat cu mâinele de cap, iar eu n-am fost în stare decât sa îi dau o replica dintr-un film vechi. I-am zis “mama draga, dup-atâta truda, ne-am ales c-o buda”. Oi vedea în weekendul urmator cum oi drege busuiocul. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Ne-a mai ramas fix un an!

Cica doi mayasi stateau la o bere. La un moment dat unul îl întreaba pe celalalt:

– I-auzi, bai, da’ de ce n-ai cioplit mai departe de 2012?

– Pai, mi s-a tocit dalta si cel cu scula de ascutit s-a mutat din sat.

– Hm, zise celalalt, scarpinându-se la ceafa. Cred ca cineva o sa se sperie foarte tare peste niste ani.

Recunosc, prin 2004, când am aflat despre chestia asta, am citit una-alta, dar m-am dumirit relativ repede ca totul e o abureala. Acum vreo trei ani am mai avut o discutie cu cineva, persoana foarte documentata în domeniu. Citeste mai departe… Citește mai departe…

La revedere, prieten drag.

A intrat la noi în casa în urma cu cincisprezece ani. Un catel într-o cutie de biscuiti. Ne-a invadat din prima clipa sufletele si pe urma fiecare coltisor din casa.

I-am spus Rajko. Am zis ca toata lumea da câinilor nume americane. Al meu trebuia sa fie altfel pentru ca era al meu. Si mai e si vorba ca nimeni n-a vazut cal verde si sârb cuminte. Nu stiu daca a fost prostioara pe care sa n-o fi facut.

A fost cel mai credincios câine. De azi, de la amiaza, e îngeras.

La revedere, prieten drag. See you on the other side. Citește mai departe…

Multumesc cititorilor fideli

hz3

Din când în când, ce-i drept, nu foarte des, ma trezesc cu câte un cititor care pur si simplu îmi devoreaza blogul si atunci nu îmi mai încap în piele de bucurie. Pur si simplu mi se încarca bateriile pentru câteva luni si mi se sufla vânt din pupa. Citeste mai departe… Citește mai departe…

And the winners are…

Multumesc celor care mi-au daruit câteva momente din vietile lor si si-au dat cu parerea despre ce sa fac în continuare. Raspunsurile lor arata cam asa si o sa încerc sa le respect dorintele. Cât despre ultimul punct al chestionarului, unde ceream sa scrieti ce va trece prin cap, “toporul” a fost piesa de rezistenta.

Deci, în ordinea numerelor de pe tricou…

Citește mai departe…

Acu’ sa va vad

Hai, ca acusica-i anul de când prestez p-aici. Daca m-ati fi întrebat acum doi ani ce e si cu blogareala asta, as fi zis ca e o tâmpenie sa scrii de unul singur si fara rost. Numai ca într-o noapte de decembrie mi s-a pus pata, când am vazut anuntul lui Betzy pe zacurtici.

Nu e chiar ca urlatul la luna plina, în miez de noapte. Din când în când se mai gaseste câte unul sa îmi comenteze. Nu prea mi s-a bagat de vina, dar când toata lumea te lauda, parca nu e tocmai ok.

Azi ma supun judecatii voastre si va provoc sa va dati cu parerea. La treaba, va rog!

Create your free online surveys with SurveyMonkey, the world’s leading questionnaire tool.

Nu trebuie sa cititi mai departe. Asta a fost tot pe azi. Multumesc!!! Citește mai departe…

Îmi vine sa nu ma mai joc

Mi-am rupt nopti întregi din somn ca sa scriu despre China si Indonezia si a fost destul sa pun pe blog ameteala aia cu bomboanele de liquirizia, ca sa explodeze cautarile. Oare o fi placând lumii gustul respectiv? Sau poate tocmai pentru ca nu place, oamenii încearca sa afle de ce sa se fereasca. Se vede ca grosul capsunarilor e mai repede în Italia. O singura cautare e dupa liquorice. Nimic în germana sau spaniola sau cine stie ce alta limba în care ne mai blagoslovesc concetatenii UE.

A, mai am un subiect cu care am rupt gura târgului: postarea despre gnocchi. Îmi vine sa plâng de ciuda. Sunt poate mii de bloguri culinare si doar câteva despre China. Si pe mine ma nimeresc oamenii cautând chestii de potoale. Nici macar de din alea chinezesti, ca si despre ele am mai scris pe ici, pe colo. Or fi exotice si nu stie lumea de ele? O fi si varianta asta, ce sa zic. Destul si bine, în nici jumatate de luna gnocchi a ajuns pe locul 20 din peste 700 de expresii unice.

Probabil ca se pregateste lansarea unui nou sezon de Dr House. Iar foarte multa lume îl cauta si da la mine pe blog de o alta tâmpenie.

Cam în fiecare zi am câtiva care cauta cele trei chestii. Plus cumparaturi din China, cu toate variantele.

Si totusi, mai cauta lumea si dupa numele meu. Asta înseamna ca îsi aduc aminte de mine, dupa ce au trecut pe aici mai cu atentie, mai în fuga calului, fiecare dupa vreme si preferinte. La început au fost mai dese cautarile, acum din ce în ce mai rare. Oare sa-mi fi fidelizat „fanii” si sa fiu într-o perioada de pauza? Greu de spus.

Cam asa arata all time top30 al cautarilor, în valori absolute, conform lui Google Analytics. Citeste mai departe, ca e de râs… Citește mai departe…

Scrisoare din Tanzania

Aviz amatorilor de chilipiruri grase pe internet.

E printre primele tepe trase cu ajutorul internetului. Atât de veche e încât primele exemplare sunt chiar de dinaintea lui si au circulat în plicuri cu timbru lipit în coltul din dreapta-sus. Pe urma s-a mutat în cyberspace pentru ca viteza e mai mare si costurile tind spre 0.

Eu, cel putin, o stiu de vreo zece ani si era deja de domeniul folclorului când am auzit de ea. Azi am dat cu matura prin spamul din hotmail – n-am mai facut-o de vreo luna – si am gasit acolo vreo cinci bucati. Interesant. Ca si pomelnicele de bancuri ce circula din mail în mail, si astea revin cam cu o ciclicitate de cinci ani. Oare atât de scurta sa fie memoria generatiei „internet”? Sau tipii se bazeaza ca vine din urma un alt contingent de posibili fraieri, care n-au auzit de pataniile mai batrânilor din bransa.

Îi spune tanzaniana pentru ca pe acolo a început sau, daca nu a fost asa, pe acolo s-au întâmplat cele mai nasoale dintre faze. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Nevoie de concediu

Azi, una din ciclul “scleroza e în floare”. Cica mi-am pierdut pasaportul. Nu mi l-am gasit înainte de plecarea în Grecia, dar asta nu mai e o tragedie de când în UE se merge doar cu buletinul. Problema mea a fost cum le spun celor de la firma ca stau cu biletul de avion platit si viza de Indonezia emisa pe un numar de pasaport pe care nu-l mai am. Am câine, asa ca as fi putut da vina pe el, saracutul, ca mi l-a mâncat, dar nu-mi place sa mint.

Ultima faza pe care am tinut-o minte legata de atarele document a fost ca l-am scos dintr-un rucsac, dar de acolo mi s-a rupt filmul. Cum am ajuns duminica acasa, am început sa caut prin celelalte, în ideea ca am facut-o ca sa îi schimb locul, am întors toate lucrurile cu susu-n jos, dar nici urma de el. Într-un târziu mi-a trecut razant pe lânga un neuron mai odihnit gândul ca dupa ce l-am scos… Citeste mai departe… Citește mai departe…

Amintiri din copilărie

Adultul e ceea ce modelează în el adulţii din vremea copilăriei lui. Într-un copil poţi să zideşti sau să distrugi. E din carne şi oase, dar e mai firav decât un fir de iarbă. Mintea lui e un burete care absoarbe inconştient şi peste ani ecouri din pruncie îi reverberează în acţiuni.

Vă mai aduceţi aminte că prima mea tentativă de a-mi face un rost în viaţă a fost să devin pădurar? De curând am găsit şi explicaţia gestului. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Hm…

“Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publica trebuie micşorata,
Aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderata şi controlata, şi
Ajutorul dat altor ţari trebuie eliminat
pentru ca Roma sa nu dea faliment.
Oamenii trebuie si înveţe din nou sa munceasca în loc sa traiasca pe spinarea statului.”

( Cicero , anul 55 înainte de Hristos)

În ultimul an de facultate am avut un curs de filosofie. Mi-au rămas vii în minte cuvintele profesorului: “indiferent de orânduirea socială şi de etapa progresului tehnologic, omul a avut, are şi va avea aceleaşi nevoi, calităţi, defecte şi speranţe.” Citește mai departe…

Numai ce m-au mâncat ieri deştele

… să iau la băşcălie 911 în postarea cu Domino Factor. Ce ţi-e şi cu intuiţia asta feminină. Data viitoare când mai aveţi de pariat pe vreun meci de fotbal, mai întrebaţi-mă şi pe mine. S-ar putea ori să vă pară rău, ori să nu vă pară. Altă variantă nu prea văd. Egalul tot în prima categorie se înscrie, pentru că eu joc doar cu victorioşii. (In my dreams)

Ei, fraţilor, cum se învârteşte roata istoriei… Unde sunt poeţii, matematicienii, astronomii lumii arabe medievale? Gândiţi-vă că până la Renaştere de multe ori ne-au dat clasă. Ce s-a întâmplat cu civilizaţia asta? Nu îmi vine să cred că sălbaticii de azi sunt urmaşii lor. Mai repede sunt triburi ridicate din deşert şi evoluate la nivelul la care am fost noi în perioada Inchiziţiei. Citeşte mai departe… Citește mai departe…

Domino Factor

Sau cum să extragi din pizza nu numai calorii, ci şi material de ştiri.

Mi-am amintit de chestia asta de dimineaţă şi mi se pare un subiect mai uşor, de weekend.

Primul şef american pe care l-am avut la Vagoane a fost un personaj foarte interesant. Maior în rezervă al US Army, absolvent de Drept şi Ştiinţe Economice, panamez la a doua generaţie în State, deci, pe undeva latin, ca şi noi. Pe unde trecea tipul, radia o undă de siguranţă. Ne-a asigurat că atât timp cât va fi el în firmă, nu va fi dat nimeni afară pe motiv de reduceri de personal. Dar ne-a şi pus în temă că nu-l ţine starea să stea prea mult într-un loc. Şi aşa a fost. După ce a plecat, cei veniţi în urma lui au lansat tăvălugul capitalismului sălbatic. Şi atât au eficientizat fabrica, de au ajuns la concluzia că nu mai au nimic a-i face. După care au vândut-o unui român care a desăvârşit opera, reuşind să se aleagă praful.

Dar nu despre asta e vorba aici. Tipul respectiv a lucrat o perioadă şi la Pentagon şi ne-a povestit că, în vremea trecerii lui pe acolo, circula printre jurnaliştii din Washington, mai mult în serios decât în glumă, o anecdotă. Citeşte mai departe… Citește mai departe…