Ofertă pe bune

Care vreţi, fraţilor, să lucraţi cu mine? Dacă tot mă invidiaţi unii, acu puteţi pune umărul la treabă. S-au gândit ai mei să-mi angajeze un backup. Totul e să ştiţi cum funcţionează un ERP, să aveţi habar de ceva baze de date şi să nu aveţi scop în viaţă îmbogăţirea peste noapte. Dacă nu puteţi dormi liniştiţi prin paturile voastre şi vă mână dorul de aventură, daţi cu comentarii pe postul ăsta, că am eu grijă de voi. Logo-ul meu e “every day – a new challenge”. PS. Să nu mă înjuraţi după ce o să vă angajaţi.

Neuropa: nici capra lor nu e mai brează

Ne pierdem atâta vreme din viaţă dându-ne de ceasul morţii că nu ne vrea Europa în Schengen. Într-adevăr, eu, care am prins în plin toate fazele, de la a nu avea voie să ţii în casă paşaportul pe vremea lui Ceauşescu, trecând prin nevoia vizelor de tot felul pentru ţările din Vest, trăiesc un sentiment de libertate deplină când trec din Ungaria în Austria şi singura oprire o fac la semaforul de la intersecţia de dinainte de graniţă. Dar din punctul meu de vedere alt avantaj nu aş avea. […] Citește mai departe…

Relaţiile culinare… ronţăiala de la birou

E greu să fii duşmanul de clasă, mai ales când nu prea ai asta în intenţie. Mi-a trebuit ceva timp să-i conving pe chinezi că nu sunt din acea categorie, iar în ultimul timp au ajuns unele fete să îmi facă şi confidenţe.

A contat foarte mult că m-am dus la cantina lor şi am stat cot la cot cu ei la masă. Nu vă pot spune cât am crescut în ochii lor negri când am încercat din bolul uneia dintre fete o bucată fiartă de tofu împuţit şi, în loc s-o scuip, cum aşteptau toţi reacţia de om alb, am înghiţit-o. Probabil dacă aş fi făcut aşa, m-aş fi ales cu o un hohot de râsete asemănător cu al nostru, când dăm câte unui fraier de străin să tragă cu suflet dintr-o sticlă de pălincă de Ardeal. Dar aşa mi-am salvat „faţa”. Am strâns din dinţi, m-am gândit că există şi alte lucruri mai rele în lumea asta şi am înghiţit-o. Citește mai departe…

Sunete din Hangzhou, China

China nu doar arata altfel si miroase altfel, ci si suna altfel. Oamenii sunt mai galagiosi, pe strada te surzesc claxoanele masinilor, duminica dimineata te trezesc sutele de petarde si artificii carora li se da foc pentru orice: ca e nunta sau ca cineva îsi inaugureaza o afacere, ele trebuie troznite ca sa alunge spiritele rele. Prima chestie care mi-a gâdilat urechile acum patru ani a fost o melodie pe care o auzeam destul de des din camera, chiar daca tineam geamul închis. Pe urma, în primul weekend în care am iesit pe strada am vazut o masina care spala strada si cânta în acelasi timp. Asa atrage atentia pietonilor, ca se apropie, iar ei sa se fereasca daca nu vor o baie serioasa la picioare. Pentru ca, o sa vedeti în filmuletele de mai jos, spala câte patru benzi o data. Când trece ea, toata mizeria e aruncata de … Citește mai departe…

Contraste

Îmi place sa ramân cu partea frumoasa a lucrurilor si de aceea, pe oriunde am trecut, am fotografiat doar ce mi-a placut. De când m-am apucat de blogul asta, mi-am dat seama ca trebuie sa fiu obiectiva în ce scriu pe aici si, de atunci, am început sa pozez totul. Eventual sa revin în unele locuri, acolo unde mi-a fost cu putinta si sa prind în cadru si perspectiva cealalta. […] Citește mai departe…

Înca una cu filme de pe net.

Eram la firma de soft din Arad si la vremea aia tot biroul eram fani Stargate. Nu mai stiu exact daca SG1 sau deja începuse si Atlantis. Cert e ca cei care aveau teava la net scriau în draci cd-uri si le împarteau cu marinimie si celorlalti. Eh, înca nu se inventase clicknetul si alte alea. Cei de la oras erau clienti erdeesh. Restul[…] Citește mai departe…

Fan dr House

Eram prin Italia si nu prea mergea din hotel DC-ul la dat jos filme, nici sa-l pusti. Dupa ce m-am plâns eu încoace si încolo, cineva si-a facut mila de mine si mi-a facut o scurta introducere în torenti. Am luat-o de buna, am intrat pe unul românesc, am vazut ca are zvâc în el si i-am dat bice. Totul a fost perfect, pâna am ajuns sub ratie. OK, ce mai e si asta? M-am dumirit eu care e treaba si am început, copacel, s-o refac. Culmea, tocmai în perioada aia i-a apucat pe cei de pe site sa faca curatenie si sa dea reject la utilizatorii cu ea sub o anumita valoare. Oricât m-am dat eu de harnica, ceva nu se misca la contorul meu. […] Citește mai departe…

Shao Yan

E un zvâc de fată, una dintre puţinele de care am reuşit să mă apropii în China.

A fost singura care m-a invitat la ea în casă şi a împărţit cu mine, cu tot dragul, din puţinul pe care îl avea. Şi credeţi-mă, m-am simţit onorată şi bolul de orez ce l-am mâncat pe masa cea mică de la ea din bucătărie, cot la cot cu ea şi cu soţul ei mi s-a părut de mii de ori mai gustos decât în vreun restaurant de fiţe unde am nimerit de vreo două-trei ori în Hangzhou.[…] Citește mai departe…

Relaţiile culinare româno-chineze II

Nu e ce aşteptaţi, dar am păţit-o şi e din domeniu. Marţea trecută am dat o tură prin piaţa de noapte să îmi cumpăr încă o geantă. Pe ultima sută de metri m-am pricopsit cu nişte chestii de cărat în ţară, sub formă de facere de bine şi mi-am dat seama că nu îmi ajunge cea pe care o aveam. Ceea ce a urmat, probabil a fost blestemul chinezului care mi-a vândut pe bani mărunţi ditamai copia fidelă după Victorinox. Nu ştiu cât o fi preţul lădoiului pe roţi original , dar mie copiile chinezeşti nu mai îmi inspiră nicio încredere. M-am învăţat minte că mai bine dau dublu pe mărci chinezeşti şi am calitate super decât pe nu ştiu ce etichetă. Aşa că nu mai sunt dispusă să le cumpăr decât dacă nu am alternativă. Şi nu am avut. În toată piaţa era un singur tip cu genţi de … Citește mai departe…

Întrebare de om prost

România, te iubesc!!! Prietenul unui prieten s-a însurat vara trecută şi cineva, în loc de cadou nuntă, i-a furat telecomenzile de la sculele de troznit artificii, iar proprietarul îi cere 200 de euro pe bucată. Am fost rugată să mă uit prin China după ele, că aici sunt făcute, dar în Hangzhou se lansează manual. Se face o cutie în care sunt aşezate ce bombardele vrei să plezneşti, după care se leagă fitilul în ordinea corespunzătoare. Plus că acum – mare tristeţe printre chinezi, că era sport naţional – le-au interzis şi nu se mai ocupă de ele decât firmele specializate. Cam aşa ceva caut. Dacă are cineva vreo idee, daţi cu ea în mine. Păgubitul vă mulţumeşte anticipat.

teodora în chineză

Începe să devină interesantă blogăreala. Mai vezi şi ce caută lumea pe internet. De exemplu, cineva a ajuns aici căutând “teodora in chineza”. A parcurs două pagini în douăzeci de secunde şi a fugit. Dar noroc cu ea (el?). În felul ăsta mi-am amintit cum mă cheamă. Prin toamnă le-am zis chinezilor că deja sunt de aproape un an printre ei şi consider că aş merita şi eu un nume chinezesc, pentru că ei, mai toţi, au unul european. Normal că nu am crezut că o să se întâmple ca în banc, să arunce unul ligheanul pe scări. Dar nici nu mi-am putut închipui că un birou întreg o s-o ţină într-o şedinţă toată ziua. Se pare că asta cu alesul numelui la chinezi e treabă foarte laborioasă. Deşi trebuia să fie o chestie la mişto, abia după lungi deliberări despre cum ar putea suna numele meu românesc în chineză … Citește mai departe…

Relaţiile culinare româno-chineze I

Când cu aventura mea cu salata de vinete, de a copiat-o bucătarul chinez, m-am lăudat cu ce am de gând să fac şi celor din biroul unde eram în momentul respectiv. Nu mai ştiu care, că sunt pasăre călătoare şi-mi mut cuibul la cei cu care am de lucru. Măi, şi am văzut o oarecare lucire în ochii de cărbune ai chinezilor, aşa că nu m-a lăsat sufletul să fac numai pentru italieni. Am peste drum de hotel o piaţă unde toate sunt proaspete şi mult mai ieftine decât în supermarket, aşa că am luat o plasă de vinete şi vreo două kilograme de roşii şi am hrănit tot ce era prin birouri. Citește mai departe…

I “inimă” ROMÂNIA

Aproape toţi chinezii cu care lucrez în firma asta iubesc România. Nu chiar toţi, pentru că nu s-a ajuns la toată lumea. Poate data viitoare. Când am venit data trecută, pe la mijlocul lui noiembrie, am crezut că sunt pe terminate cu proiectul şi am vrut să îmi iau adio într-un mod plăcut de la chinezi. Bine, am mai avut ca super-ofertă şi oarece tentative de demisie pe motiv de nu-mai-ţin-minte-ce, dar asta e ceva normal la mine. Cam tot la câteva luni mă apucă. Pe vremea când lucram în contabilitate îmi ţineam demisia salvată în calculator şi din când în când o mai tipăream. Mă mai calma faza asta. E ca şi ideea aia că te poţi sinucide când vrei şi tocmai de aia nu o faci. Între timp s-a dat mail fiecărui angajat şi dacă aş mai ţine-o salvată, probabil m-aş folosi de el şi aş trimite-o. Las’ … Citește mai departe…

Înapoi la gri

De obicei, venind să trag ca negrii pe tarla, spun că back to black, dar în China gri e culoarea predominantă. Şi am dat din nou de ea, de cum am coborât cu avionul sub stratul de nori. Se pare că o să-mi meargă bine, totuşi, anul ăsta. Am ajuns în cameră, i-am sunat pe ai mei, am mai vorbit cu o prietenă şi m-am pus să-l sun pe şeful de la service, să văd cum dau de el ca să îi dau ţigările. Toată lumea care ţine la Dinevio, cum vine din Europa, îi aduce ţigări. Pentru că fumează numai Gauloises – fără filtru şi astea nu se găsesc în China. Ştiu că de fapt nu i se face un bine, dar fiecare are dreptul să hotărască asupra sănătăţii lui. Ghinionul meu a fost să pierd vreo oră pe net. Că sunându-l pe Dinevio, mi-a ordonat să cobor urgent … Citește mai departe…

Final de an

Ca să nu credeţi că o ţin tot într-o distracţie şi o excursie… Acum un minut – 19.45 pentru a marca momentul – am terminat de îngheţat depozitele chinezilor pentru inventarul de sfârşit de an. Primul pe care îl fac după ce firma funcţionează de nişte ani buni. O să fie interesante următoarele două săptămâni. Anul trecut, pe 30 decembrie eram în Hangzhou şi am scris cod chior până la 4 dimineaţa, în 31 decembrie. La 8 am plecat la birou. Pe la 6 seara m-am întors la hotel, că nu mai aveam altă maşină. Mi-am luat însă lucrul la pachet. Pe la 9 m-am enervat, am sunat şi am trimis chinezii acasă, am închis calculatorul, telefonul şi orice alt mijloc prin care lumea ar fi putut lua contact cu mine. Dacă mi-ar fi venit ideea să ciocnesc un pahar de perete, la cumpăna dintre ani, tot ce însemna băutură … Citește mai departe…