Flori care simt flori care mor

flori2

Nu mă dau în vând dupa florile tăiate. Nu de alta, dar văzându-le cum mor în vază, îmi ridic în formație de luptă tot felul de pitici care pe urmă încep să-mi ciocănească mărunt pe creier. Așa că nu știu ce mi-a venit săptămâna trecută, de s-a legat de mine un buchet  de lalele. Na, am vrut, probabil, să simt o urmă de primăvară în casă. Duminică am dat o fugă până la Curtici, dar înainte de asta am zis să pun lalelele la lumină. Le-am luat de pe masă și le-am înfipt între plantele pe care le am în locul fostului geam. Luni, seara, mi s-a părut că ceva nu e ok printre verzituri. Pe calathea n-am prea băgat-o în seamă, că o știu că-și strânge frunzele cum începe să se întunece. Spathiphyllumul, însă, era tare într-o rână. Dar nici cu el nu mi-am bătut capul. Mi-am zis că … Citește mai departe…

Soursop, graviola, annona muricata

soursop2

V-am povestit aici cum am descoperit soursop-ul. La un moment dat, anul trecut, am avut o avalansa de vizitatori, cautand dupa fructul asta. Mi-am dat seama ca cineva a postat pe facebook o traducere dintr-un blog strain si toata lumea a aflat despre ultimul miracol. Intre timp, mama colegului meu din China a murit de cancer, desi baiatul a avut oarece treaba prin Indonezia si i-a dus o sacosa plina de fructe. Oameni buni, nu mai credeti tot ce scrie pe peretii unuia sau altuia. O fi avand, probabil si oarece efecte benefice, dar nu va puneti nadejdea in el ca intr-un remediu definitiv. Luati-l mai mult ca pe o curiozitate botanica, asa cum am facut eu. M-am tot uitat prin zona, doar-doar o sa gasesc fructul sau planta. In cele din urma, m-am bucurat saptamana trecuta cand am vazut-o intre ofertele unui site italian de la care cu vreo … Citește mai departe…

Căpșuni, ananas

capsuni in ananas

Jurnal de căpșunar, în România. 🙂 Maică-mea își dorește de vreo câțiva ani să aibă căpșuni albi, din ăia despre care se spune că au gust de ananas. Primea catalogul de la Bakker, se uita la preț, ofta și îl arunca la grămada de aprins focul. Nici nu mă mir. Priviți și voi ce prețuri de fițe au domniile lor. Eu una nu aș face așa ceva pe piața din România. Dar poate că bat monedă pe faptul că românul e snob și cumpără tot ce e scump. Din curiozitate, în primăvară, am căutat pe internet dacă nu aș putea găsi plantele astea mai ieftin. Așa am găsit semințe pe ebay. Am mai avut prin anii ’90 o tentativă de a scoate căpșuni din semințe, dar au murit la scurt timp după ce au răsărit. Mi-am zis că, totuși, merită să mai fac o încercare. Am comandat 3 plicuri de … Citește mai departe…

Să evităm ciupercile otrăvitoare

ciuperca1

Observ că după ploile astea, intoxicațiile cu ciuperci s-au înmulțit ca și… ciupercile după ploaie. Da, mâncărurile cu ciuperci sunt printre preferatele mele, dar n-am avut niciodată curajul să cumpăr materia primă de pe marginea drumului sau din piață. Nici nu știu care e bună sau “nebună”. Când nu mă rezum la clasicele champinioane sau pleurotus, mă hazardez la mixul de ciuperci de pădure din congelatoarele supermarketurilor. În Italia luam gălbiori sau ghebe, culmea, aduse din România. La noi nu se găsesc proaspete în magazine. Dar totuși, de unde am siguranța că nu ajung la urgențe, unde un nenea doctoru’ să-mi facă spălături stomacale. Tot cineva care se pricepe la ciuperci le culege și pe alea. Hm… dubioasă problemă. Nu știu cât e de adevărată, dar eu o iau ca măsură de protecție după ce am aflat-o de la prietenă-mea, Fei. Pur și simplu, curățați 1-2 căței de usturoi și … Citește mai departe…

Gata cu cârtiţele

cartita1

Sunt nişte animăluţe atât de drăguţe, de pufoase, de catifelate, de-ţi vine să le iei în braţe şi să le zmotoceşti până nu mai ştii de tine, dar de asta nu-ţi poţi da seama decât după ce le-ai tras o sapă-n cap. Ştiu că sună ca naiba de sadic, dar cam aşa-şi protejază ţăranul holda de muşuroaie şi aşa s-a întâmplat şi la mine în grădină ani la rândul. Am încercat varianta ţăruşului cu ultrasunete, ba cu baterie, ba cu celulă solară, dar nu a mers. Pe lângă că nu a fost nu ştiu cât de eficientă, investiţia şi-a dat obştescul sfârşit în mai puţin de un an. Recent am auzit de o plantă, Euphorbia Lathyris, care le îndepărtează. Din păcate, nu am putut să fac rost de ea în timp util. Nici Fritillaria Imperialis nu le e pe plac. Asta deja am verificat-o. Numai că se înmulţeşte atât de … Citește mai departe…

Time Lapse

Nu stiu cum îi spune exact tehnicii, în româneste. Ideea e ca se comprima în câteva secunde de filmare evenimente care dureaza minute, ore sau chiar zile. E opusul lui slow motion, high rate photography. Va mai amintiti de expresia “filmat cu încetinitorul”. Când eram copil si ma uitam la câte-un meci de fotbal, îmi închipuiam tot timpul ca reluarile cu încetinitorul sunt facute de un nene care pune frâna peliculei.

Principiul de baza al ambelor e diferenta de viteza de înregistrare a cadrelor, fata de cea de redare. Pentru ca o succesiune de imagini sa para ochiului uman o miscare continua, e nevoie de o rata 24 de cadre pe secunda. Slow motion reprezinta ceea ce depaseste valoarea asta în momentul în care se înregistreaza. Chiar cu mult, daca îmi permiteti sa-mi exprim parerea. Un fulger filmat la adevarata lui valoare ar trebui sa beneficieze de o rata pe la 500.

Time lapse, însa, e munca de chinez a fotografilor. Uneori stai ziua întreaga sa obtii un minut de filmare. Asta, pentru ca repetarea pozelor se face la intervale foarte mari de timp.

Sunt foarte multe chestii din natura care devin spectaculoase daca sunt filmate cu tehnica asta. Un time lapse clasic e filmul în care vezi cum se deschide o floare.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

… et voilà!

N-am fost prea interesata de ce au lucrurile pe dinauntru pe vremea când am fost mica. De asta a fost responsabil un verisor de-al meu. Recordul stabilit a fost când i-a desfacut tatei ceasul rusesc, cu nu mai tin minte câte rubine, iar la final i-a mai ramas de unul mic. Dar cum nu a fost feciorul lui, papac a trebuit sa se abtina de la a-i servi cafteala cu care m-as fi ales eu pentru o isprava cu acelasi potential distructiv.

Numai ca în viata nu le poti lua pe toate ca pe un black box – termen folosit la programarea orientata pe obiecte, care zice ca nu te intereseaza cum e facuta o chestie. O iei si o integrezi în codul tau conform documentatiei, echivalentul din viata reala al lui “o bagi în priza si merge”.

Gata cu filozofenia! Daca nu as fi scos matele din cutiutele alea cu seminte de Michelia Figo, nu mi-as fi dat seama ca acel capac ce trebuie îndepartat si la care se facea referire în chingleza de pe site e de fapt pomponul de vata din vârf.

Deci, ce contin outele: niste seminte pe care n-am reusit sa le identific printre grauntele maro-sidefii. Tot amalgamul pare sa fie ceva turba maruntita sub forma de praf, niste chestii artificiale care s-ar putea sa fie îngrasamântul si, probabil, semintele. Vata are probabil rolul sa tina continutul în interiorul vasului. Paiele de deasupra puncteaza doar la impresia artistica.

PS O sa revin cu noi articole cu poze dupa ce reusesc sa termin de readus blogul la aspectul de dinaintea hacuirii. Sau macar pe aproape. În schimb, o sa încerc sa va mai povestesc tâmpenii din vasta mea experienta profesionala. Citește mai departe…

Copchila are jucarie noua. Din China

V-am mai povestit eu acum un an ca am luat o planta din China, de n-am putut s-o bag în bagaj si am plantat-o la fabrica. Pentru reîmprospatarea memoriei, dati un click aici, ca nu musca. Cu alte cuvinte, e Michelia Figo, pe numele stiintific. La fel de bine e si Magnolia Fuscata, cunoscuta ca Banana Shrub printre gradinari, datorita parfumului florilor.

Poza e de saptamâna trecuta, pentru ca nu au fetele pace cu mine pâna nu îmi trimit în fiecare an proba vizuala ca a mai crescut. Cât or mai fi români pe acolo sau dintre cele cu care am lucrat. Pe urma o sa-l pun pe Dinevio la treaba, ca el a dat cu hârletul când am pus-o în parc.

Anul trecut am gasit-o în Franta, dar în bunul obicei occidental, tipii nu faceau livrari în Europa de Est. Nu-i asta o problema pentru mine. Înca lucram la italieni, asa ca am comandat-o sa vina la Fei, ba i-am luat si ei una, sa fie amintire de la mine, floare de la ea, de-acasa. Peste vara mi-a facut o floare. Roz si nu prea parfumata. În schimb, soru-sa din China a fost plina de flori crem si cu aroma de banana.

Am scos-o destul de sifonata din iarna, dar saracuta e o luptatoare si se chinuie sa supravietuiasca. Lucru care nu e valabil si pentru cea a lui Fei, pentru ca si-a dat obstescul sfârsit.

N-am gasit variante pe crem decât în State sau Noua Zeelanda si nimeni nu face livrari transoceanice. Dar am dat de seminte pe un site chinezesc.

Site-ul e în engleza, ceva gen Amazon sau Taobao. Daca va intereseaza… http://www.newfreeshipping.com Am comandat, am platit prin Paypal si mi-am luat gândul de la faza, zicându-mi ca oricum, vreo 10 dolari nu sunt o avere, chiar daca îmi trage chinezul tapa sau mi le confisca la vama pe motive fitosanitare. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Kotok Island

Poate v-am deschis apetitul cu postarea de dinainte, asa ca va mai povestesc una-alta despre locul asta. De fapt, i-am si promis tipului care se ocupa de insula ca o sa-l recomand.

Dezavantajul e ca e departe si biletul de avion pâna la Jakarta nu e tocmai ieftin. Avantaje… cât cuprinde. Liniste – si Doamne, cum e nevoie de ea uneori, mare, soare, palmieri.

Nu esti chiar rupt de lume, pentru ca în acelasi timp cu tine mai sunt pe acolo înca vreo suta de oameni, dar nimeni nu calca pe nimeni pe picioare. La o adica, insula are vreo doi kilometri patrati, asa ca sansele sa fiti toti într-un loc cresc doar când se apropie ora mesei. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Casuta din padure

Cu vedere la mare.

As fi vrut sa vad Borobudur (cel mai mare templu budist din lume) care e pe Java, unde am fost si eu. Dar sunt cu doi ani în urma cu fizioterapia care-mi mentine coloana pe linia de plutire si de câteva luni am probleme cu mersul mai lung. Ori complexul de temple (Borobudur, Mendut si Pawon) se întinde pe 50 de hectare. Pe de alta parte, l-am întrebat pe Royce cât e de safe pentru o femeie sa-si ia lumea în cap si sa mearga de una singura prin Indonezia. Raspunsul lui a început cu “aaaaa…” si nu a mai continuat cu nimic. Dar am înteles ce a vrut sa spuna. Subiectul o sa-l dezvolt în zilele urmatoare, când o sa ajung sa scriu despre tara asta, la modul general si atotcuprinzator.

As fi vrut sa merg în Bali, dar ca sa treci doar pe acolo în ideea ca ai bifat-o, nu se merita efortul. Insula are 200 km în diametru si ai nevoie de cel putin o saptamâna ca sa-i vezi toate minunatiile.

Asa ca m-am alaturat trupei care a mers pe o insula cu nisip alb, la vreo 2 ore cu vaporul de Jakarta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Magnolii pentru Adriana şi Lore

IMG_8845

Am mai dat în dupămasa asta o tură prin parcul de la Macea, să văd ce a mai înflorit pe acolo. Sunt multe şi merită văzute, mai ales că pe duminica viitoare bujorii lemnoşi vor fi o nebunie. Deja au înflorit câteva tufe. Dacă vă veţi uita bine după roz, veţi putea da şi de doi cireşi japonezi. Cel puţin azi erau ca nişte primadone. Hai să vă fac un cadou, înainte de a ne apuca de magnolii.

Dar să trecem la problema din titlu. Nu sunt o specialistă în magnolii, dar am citit câte ceva pe net cu diverse ocazii Citeste mai departe… Citește mai departe…

Roz

Hm… se pare că deschid un nou serial despre culori şi nu am ajuns să-l termin pe cel cu relaţiile culinare româno-chineze. O veni şi vremea aia.

De dimineaţă am ieşit în grădină pentru că aveam în cap o idee de nişte poze cu o magnolie şi un piersic: totul roz, pe fond albastru, cu nori. Numai că onor magnolia mi-a tras clapa şi nu s-a hotărât să îşi deschidă florile, stând toată ziua cu bobocii închişi. Până în weekendul următor, când o să fiu pe acasă pe lumină de pozat, piersicul o să se scuture şi uite-aşa se ratează o capodoperă. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Încă una cu mirese…

Ia uitaţi-vă domniile voastre ce am găsit eu în Prato Della Vale din Padova în 17 martie. Trecând peste faptul că e Postul Mare şi nu se fac nunţi, dacă mergeţi mai în detaliul din poza următoare, o să vedeţi ce n-aţi mai văzut de la postarea cu miresele vesele din Hangzhou. Ca o confirmare că invazia chineză nu e o glumă[…] Citește mai departe…

Freak show, varianta botanică

micheliafigoto5

În weekendul ăsta mi-am făcut de cap. În prima seară, de cum am ajuns în Italia, prima oprire am făcut-o la prietenii mei de suflet Fei, cea chinezo-grecoaică şi bărbat-su, Pier – key-userul meu pe modulul de service. Şi a rămas stabilit că sâmbăta lăsăm bărbatul să fiarbă macaroanele, iar noi, gagicile, mergem la târg la Treviso.

Ieri, de dimineaţă, am fost convinsă că o să îmi iau nişte pantofi, pentru că am plecat de acasă, a se citi România, cu gândul ăsta şi doar cu o pereche de cizme şi una de ghete. Dar s-a nimerit să-mi iasă prima dată în cale standurile celor cu plante şi priorităţile mele s-au schimbat într-o secundă.

M-am întors din târg cu un pom de cachi şi un ghiveci mare de rozmarin.[…] Citește mai departe…