Gata cu cârtiţele

cartita1

Sunt nişte animăluţe atât de drăguţe, de pufoase, de catifelate, de-ţi vine să le iei în braţe şi să le zmotoceşti până nu mai ştii de tine, dar de asta nu-ţi poţi da seama decât după ce le-ai tras o sapă-n cap. Ştiu că sună ca naiba de sadic, dar cam aşa-şi protejază ţăranul holda de muşuroaie şi aşa s-a întâmplat şi la mine în grădină ani la rândul. Am încercat varianta ţăruşului cu ultrasunete, ba cu baterie, ba cu celulă solară, dar nu a mers. Pe lângă că nu a fost nu ştiu cât de eficientă, investiţia şi-a dat obştescul sfârşit în mai puţin de un an. Recent am auzit de o plantă, Euphorbia Lathyris, care le îndepărtează. Din păcate, nu am putut să fac rost de ea în timp util. Nici Fritillaria Imperialis nu le e pe plac. Asta deja am verificat-o. Numai că se înmulţeşte atât de … Citește mai departe…

Cum se face un PET

petcn

Toţi le cumpărăm, le golim şi le aruncăm: unii la gunoi, alţii pe unde ne taie capul. Pe urmă şi la grămadă suntem revoltaţi că marginea drumului arată ca un maidan şi că pe lacuri se formează insule de plastic. Mai greu, că aşa-i mintea românului – mai la urmă, în ultimul timp au început şi la noi să se recicleze. Din câte ştiu, sunt tocate şi din ele se fac ţesături. Nu cred să fie cineva care să nu aibă vreo pătură sau jachetă fleece, aşa că fiecare poartă din când în când vreo sută de PET-uri pe el. Bine-bine, le cumpărăm şi aşa mai departe. Dar cum de ajung ele până la noi? Totul începe dintr-un sac cu granule de polietilenă care se topesc şi se injectează în nişte matriţe. Când ies din ele, poartă numele de preforme şi arată cam ca nişte eprubete cu gât filetat. Întâmplarea … Citește mai departe…