Cauză – efect

masina busita

Începe să mi se înșurubeze în creieri o nouă superstiție. Scurtă recapitulare: Mai, 2013, revin din Rusia și în aceeași seară plec spre casă cu mașina. Buuuum. Mă lovește perpendicular un tip care nu-mi acordă prioritate și mă trimite să mă lupt vreo două luni cu dobitocii de la Carpatica. Vine vara, mă mai freacă unu-altul ba prin parcare, ba prin sensuri giratorii, dar se lasă doar cu zgârâieturi neesențiale, pe care niciun asigurator roman nu-și face probleme să ți le plătească. Dar dacă le ai când îți face casco, cică nu-ți mai plătește vopseaua pe piesa respectivă. Faină și treaba asta, n-am ce zice. Toamna, mergem iar la ruși. Mă întorc, îmi iau concediu să-mi rezolv tot felul de dandanale. Într-una din zile mi se pune pata să dau o fugă până în Timișoara. Stau liniștită, prima la semafor. În stânga mea e un microbuz de Bihor. Plecăm amândoi … Citește mai departe…

Frații italieni și usturoiul

peperoni-cipolle-pomodori-a-bandiera-italiana

După postarea mea de azi-noapte – aia cu prăjitura cu căpșune și mahlabul otoman, am iscat un mic vârtej de discuții pe facebook. Tema: ce e și ce nu e românesc în bucătăria românească. … Chiritescu Victor Despre salata de vinete – cred (mi-am amintit de “imam baialdî”); da’ SARMALELE? Esti SIGURA? Eu pana acum le considerasem (alaturi de mamaliga) exemplul TIPIC de mancare nationala romaneasca… Teodora Ratiu of, mamaliga! In cate feluri am vazut-o prin Italia, tind sa cred ca suntem mai frati decat ne inchipuim. Cel putin celor din Veneto li se spune polentani (de la polenta = mamaliga). Cat despre sarmale, le au si grecii, chiar si in foi de vita. Li se spune dolmades. Teodora Ratiu Nu pot sa uit prima intalnire a mea cu polenta. Eram cu o colega, intr-un weekend si ne-am dus undeva, in munti. Cand ne-a lovit foamea, am tras la un … Citește mai departe…

Prăjitură cu căpșune și mahlab

SAM_1197

Trebuie să recunosc, am avut oarece emoții. De când am descoperit mahlabul nu l-am folosit decât în două rețete, ambele dospite cu drojdie. Azi am dat un ochi pe net, să văd ce mai zice lumea și am găsit la niște marocani un fel de crumble ce aducea cu ce aveam eu în cap. Numai că nu avea ou. Dar am încercat și bine am făcut. Și asta nu e doar părerea mea, ci și a părinților, care au cerut a doua porție. Despre mahlab v-am povestit pe larg la turtele armenești. Mai puteți să vă faceți poftă și cu găluștele tăuțești. De când s-a dat, anul ăsta, startul la căpșune, am făcut într-o duminică o tartă de pe culinar.ro. A fost foarte bună, nimic de zis, dar parcă ar mai fi fost loc de ceva. Așa că azi m-am lăsat pradă fanteziei și mi-am pus amprenta. Am pornit de … Citește mai departe…

Împărțirea pe căprării zodiacale

Tocmai mi-am făcut o socoteală. Azi sunt vreo patru-cinci personaje din jurul meu care mai agață un an în rastel. Cam mulți, într-o singură zi, pentru cine se laudă că are puțini prieteni, da’ buni. Așa că mi-a venit să fac un inventar de prieteni și amici. Dar hai să pornim de la definiția categoriilor. Prieteni, egal ăia care au voie să mă trezească la 3 dimineața și să-mi ceară să merg la capătul lumii. Ăștia-s vreo cinci la număr. Amici… restul trupei cu care mă simt bine la o bere sau un pahar de vin bun, dar nu au voie să mă sune după miezul nopții. Mă mai simt bine și cu actuali colegi, foști colegi, oameni de pe facebook, dar respectivii nu intră în subiectul analizei de față. Per total, cei care vin puși azi la numărat și zodiile lor sunt: – 1 vărsător – 2 berbeci – … Citește mai departe…

Oameni, singurătăți, bucurii

Oameni Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să aveți de-a face cu cineva și să simțiți din prima că toate sunt pe bune. În general, eu așa pățesc cu prietenii cei mai buni. Eram în primul an în Italia și încă nu lucram pe service. Era o altă colegă pe modulul respectiv, la a cărei plecare am moștenit partea ei de aplicație și, la pachet, m-am pricopsit cu Pier. Pe care Pier l-am cunoscut într-o dimineață, coborând cu colega la țigară. Am dat mâna, am trăncănit puțin și am plecat amici. Cam tot în perioada aia a fost o delegație de chinezi în fabrică și ne-am intersectat în cantină. Aveau cu ei translatoare o chinezoaică foc de frumoasă și elegantă și cu cel puțin un cap mai înaltă decât oricare din trupa de asiatici. Nu știu cum s-a făcut că ne-am nimerit față în față și nu ne-am mai … Citește mai departe…

Culmi ale transportului

shanghai-metro

Pe care nu orice călător e în stare să le doboare. Am dat plecarea la tren. Aproape în fiecare dimineață, când am fost în liceu. Trenul pleca la 07:10. Cam atunci eram și eu pe la 50 de metri in fața lui și mă puneam pe fugă. Noroc că mă vedea mecanicul și, chiar dacă împiegatul îi dădea liber, pornea, făcea vreo 10 metri și oprea, să urce demoazela. Am ținut avionul pe loc în Veneția. Pentru că ba n-am avut bilet, ba n-a fost activat, ba am avut bagaje extragabaritice. Toate, în aceeași zi! Detalii, aici Duminică o să mă sune taxiul când vine să mă ia, ca să nu pățească la fel ca data trecută. Ce o să urmeze? Habar n-am! Dar la cât sunt de mereu surprinzătoare, probabil și când or să mă ducă la groapă, o să fac vreo trăznaie, de să mă țină lumea minte. … Citește mai departe…

Cei care ne duc cu vorba

stiri

Chiar nimeni n-a observat? Sau schimbarea s-a intamplat treptat si lumea s-a obisnuit picatura cu picatura. Dar pentru cineva care ani de zile nu prea s-a uitat la tembelizor, diferenta se simte. Inainte vreme, toti stiristii de duzina o imitau pe Esca, vorbind cu accentul ei. Acum o fac intr-un cu totul alt fel, pe la mai toate posturile pe care le-am zappat. Cumva la bascalie si in scarba. Sa fie la moda un alt profesor de dictie? Sa fie in top vreun alt prezentator de care, in marea mea ignoranta, n-am aflat?

EBA nu, ba da

Deși zice – tot mai des- că i-a fost mai bine pe vremea împușcatului, românul încă mai are un dinte impotriva familiei conducătoare. Și nici Băseștii nu sunt familia Kennedy, să respire politică prin toți porii, de s-o aibă impregnată adânc, în codul genetic. Dar și la americani, bărbații au ținut stindardul sus. Ghinionul lui Băsescu e că n-a avut un băiat. Părerea mea e că greșeala Ebei a fost la alegerile trecute, când a ars niște etape. Iar la cum s-au desfășurat ostilitățile, mi s-a părut că a făcut-o la modul râzgâiat. A fost prea bruscă trecerea de la jocul de-a fotomodela și cel de-a tineretul democrat la un job, relativ serios, de parlamentar european. Totul s-a făcut ca-ntr-un alai de nuntă. Așa am simțit-o și așa m-a dezgustat. Nu știu ce a făcut în anii de “deputăție”. La drept vorbind, nici nu m-a interesat. Și nici dinspre facebookiștii … Citește mai departe…

Gunoaie și oameni

Luați-o cum vreți! Nu mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu obiceiul blocului de a separa gunoiul de chestii reciclabile. Cum am hălăduit vreo trei ani prin Italia, chiar mi s-a părut de bun simț. Se pare că nu e universal răspândit în Timișoara. Unde am stat prima dată în chirie nu se practica. Ce mi s-a părut aiurea a fost să fie tomberoane puse pe holul de la intrarea în bloc. Mai ales că nu tot românul are atâta educație să țină două pungi, pe una s-o arunce în ghenă și pe cealaltă cu cartoane, PET-uri și cutii de bere s-o ducă la locul ei. De multe ori trăzneau hardughiile de reciclabile a gunoi zborșit de-ți mutau nasul și își pliau duhoarea perfect peste mirosul de rahat dospit ce răzbătea de la conductele sparte din beci. Ce să-i faci, bloc de pensionari și chiriași. Primii stau cu miile de … Citește mai departe…

Soursop, graviola, annona muricata

soursop2

V-am povestit aici cum am descoperit soursop-ul. La un moment dat, anul trecut, am avut o avalansa de vizitatori, cautand dupa fructul asta. Mi-am dat seama ca cineva a postat pe facebook o traducere dintr-un blog strain si toata lumea a aflat despre ultimul miracol. Intre timp, mama colegului meu din China a murit de cancer, desi baiatul a avut oarece treaba prin Indonezia si i-a dus o sacosa plina de fructe. Oameni buni, nu mai credeti tot ce scrie pe peretii unuia sau altuia. O fi avand, probabil si oarece efecte benefice, dar nu va puneti nadejdea in el ca intr-un remediu definitiv. Luati-l mai mult ca pe o curiozitate botanica, asa cum am facut eu. M-am tot uitat prin zona, doar-doar o sa gasesc fructul sau planta. In cele din urma, m-am bucurat saptamana trecuta cand am vazut-o intre ofertele unui site italian de la care cu vreo … Citește mai departe…

Bilanț de blog

top_tari

Ultima dată când am mai făcut blogului o analiză după Google Analytics, mi-am citit că sunt imbecilă și vacă. Între timp specimenul și-a închis taraba virtuală de pe care m-a înjurat. Eu scriu mai departe. Din când în când. La ora actuală chiar nu mai îmi pasă de cum mă cataloghează Xulescu sau Yuleanu. Mi-am zis să dau un ochi prin Analytics, să văd ce am mai făcut, în condițiile în care mi-am luat blogul în mâini și am plecat de pe zăcurtici, moment în care cititorii mi-au scăzut la aproximativ jumătate. Mai mult ca sigur, aș fi revenit la cotele inițiale, dar nici nu m-am mai ținut de treabă. Ba din lipsă de subiecte, ba din lipsă de timp. Mai țin vreo trei despre China pentru momentele în care chiar o să mă apuce disperarea. Deci, cam ăsta a fost 2013 pentru pseudocăpșună: 8094 de vizite, de catre 5981 … Citește mai departe…

Bilanț?

De obicei, noaptea dintre ani e cea în care se face chestia asta. Pe mine, însă, m-a lovit abia acum inspirația să trag o linie, să adun și să scad. Nu știu de ce, naiba, dar niciodată nu mi-a dat cu atâtea zecimale. Mai pe la amiază am stat cu taică-meu la un ceas de vorbe. Ne-am povestit episoade dintr-o viață-ntreagă pe care fiecare și le-a ținut pentru el și în el de ne-au ros pe dinăuntru până să ajungem găunoși. După care ne-am strâns în brațe și am plâns cu disperarea pe care ți-o dau nesiguranța și neputința și ne-am promis că într-un fel sau altul o să trecem prin tot ce ne așteaptă. Pentru că ne așteaptă. Pe ei, doi oameni aproape la șaptezeci de ani. Pe taică-meu, cu emfizem pulmonar din cauza căruia mai respiră doar cu un sfert din capacitatea plămânilor, cu trei bypass-uri pe vasele … Citește mai departe…

Telefon în plină noapte

Scriind postul anterior mi-am mai amintit una de mare angajament legată de telefoane. S-a întâmplat pe la mijlocul lui octombrie, 2009, în al doilea weekend în China. Reiau exact cum am scris atunci, în plin focul evenimentelor. N-am înjurat niciodată necunoscuţi. Până acum două ore. Am avut două săptămâni de lucru de ocnaş, altele două şi mai şi mă aşteaptă, pentru că în seara asta mi-a plecat şeful şi am rămas singură în mijlocul ostilităţilor. Am reuşit să pic la înţelegere cu controllerul să nu venim sâmbăta asta la lucru şi am zis că o să dorm până o să pic din pat. Şi când colo… la patru dimineaţa sună telefonul. Chiaună de somn, văd număr “unknown”, totuşi răspund, că cine ştie cum se comportă reţelele chinezeşti şi poate nu recunosc numerele externe. Dacă li s-a întâmplat ceva părinţilor? Bag la interval un “haa” răguşit, cu efect de pernă şi … Citește mai departe…

De ce nu trimit mesaje de sărbători

Unul dintre multele motive. Mă enervează urările astea, aruncate cu lopata, în nouăj’nouă la sută dintre cazuri unor oameni cu care de ani de zile nu mai ai nimic în comun, în afară de faptul că le ai numărul salvat în telefonul tău. Poate sunt eu mai ciudată, dar mă simt chiar bine de când mi-am schimbat numărul de telefon și nu l-am mai dat celor care mă smsuiau cu tot felul de ocazii. Dar în urmă cu vreo cinci ani, încă eram destul de simțită încât, dacă le primesc, să mă simt datoare să răspund. Sfârșit de an 2007. Nervi întinși la maxim după un accident făcut pe autostradă în Italia în noiembrie. Am rămas pe acolo încă o lună muritoare de foame pentru că toți banii de diurnă îi dădusem tirului care mi-a dus mașina acasă. Am mai pus și de o ceartă monstruasă cu taică-meu, de am … Citește mai departe…

Tot omul cu claxonul

Nu suport claxoanele. Dacă cineva își închipuie că obține o victorie în trafic, buciumându-mă, se înșeală amarnic. Tot ce primește de la mine e o înjurătură din aia șoferească, pur-sânge. Pur și simplu, nu mă pot abține. Văd roșu în fața ochilor și deschid gura. Deși, n-ar fi normal, că doar am stat mai bine de un an in China și ăia preferă mașinile cu cutie automată tocmai pentru că altfel ar avea nevoie de o a treia mână. Cea necesară schimbătorului le stă înșurubată în behăitoare. Ca atare, pe al meu il folosesc atât de rar, că și uit de el, iar asta de multe ori mă face de toată pleazna. Îmi iau rucsacul de pe scaunul din dreapta, mi-l proptesc în volan și află toată lumea pe o rază de câteva sute de metri că eu (iar) nu-mi găsesc cine știe ce. Bun, așa. După accidentul din mai, … Citește mai departe…

O zi complet aiurea

Am crezut ca va fi una buna. De dimineata m-am dus cu un coleg si am donat sange. In fiecare an strangem bani inainte de sarbatori si facem o bucurie unor batrani sau copii parasiti. Anul asta baietii de la “tehnic” au venit cu ideea sa facem de doua ori un bine. Sa donam sange si cu bonurile primite sa cumparam cele ale mesei de Craciun pentru amarati. Centrul de transfuzii din Timisoara e un dezastru. Nu mi-am putut inchipui ca o activitate legata de sanatate se poate desfasura intr-o ruina. Asta e cam jumatate din cladire. Intri urcand o scara si treci pe langa o sala de asteptare, la parter si inca o incapere mare, la capatul ei. Ambele sunt goale, cu geamurile sparte, ramele metalice care tineau sticla, rupte. Poate si un rahat de boschetar poti gasi, daca te uiti mai cu atentie. Terasa care te intampina in … Citește mai departe…

John Roybal

DomeOutside1

Când, în martie sau aprilie 2007, am făcut primul pas în Piața Domului din Milano, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost “Uite, John. Am ajuns și eu AICI!” Și “aici” a însemnat cu mult mai mult decât locul respectiv. Pe John l-am cunoscut în 1999 și la scurt timp mi-am dat seama că e fix ce-mi doresc de la viață. Nu…nu să devin doamna Roybal am tânjit. Asta deja exista și apăruseră și cei trei cucuieți. Posibil să fi urmat și alții, dar le-am pierdut eu urma. Eram de trei ani împotmolită în contabilitate, plecam de multe ori la lucru dimineața și mă întorceam a doua zi, seara. Încercam să pun ordine într-un haos moștenit și, cu tot regretul recunosc, nu reușeam să fac mare ispravă. Clădeam într-o parte, veneau tâmpenii și stricau în altă parte. Atâta dezastru, cât într-o firmă pseudo-comunistă, nu poate exista nicăieri. Să … Citește mai departe…

Românie, plai cu boi

firma de militieni

Azi nu mă leg de ăia din politică. Oricum, n-am ce le face. Ca s-o rezolvi în țara asta, singura soluție e să-ți iei desaga-n spinare și s-o tai peste graniță, unde-ți văd doi ochi. Recunosc, am o grămadă de probleme pe cap și unora chiar nu le văd finalul ăl’ bun. Bașca, nu sunt implicată doar eu, așa că e cu atât mai greu să le fac față. Poate și de aia iau viteză mult mai ușor când văd sau mă lovesc de chestii diverse. Bunăoară, am participat și eu la vinerea neagră. Concluzia am văzut-o în dimineața asta, când am deschis pachetul. Emag, sunteți o firmă de căcat! Nu era vorba să-mi trimiteți o chestie resigilată. Recunosc, scula merge și n-are nicio zgârîietură. Dar dacă vroiam o chestie refuzată de alții, o alegeam special pe site la voi. În altă ordine de idei, stând mai săptămânile trecute la … Citește mai departe…

La mine, la serviciu

frigo

Un email pe care l-am primit ieri. Băieți, tot respectul! Puteți conta pe mine. Dragi colegi, Multumita ideii colegului nostru Kristi Boji, ne-am gandit sa va propunem sa facem o dubla fapta buna in preajma Sarbatorilor de Iarna ce se apropie sub titlul “Doneaza si salveaza o viata si un copil” Dorim sa mergem sa DONAM SANGE si cu bonurile primite in urma acestei actiuni (7 bonuri x 10 lei), sa le adunam pentru a cumpara produse (jucarii, mancare etc) pe care sa le donam intr-o anumita locatie. Astfel, – Ajutam cu sangele nostru spitalele care au mare nevoie de sange; – Avem beneficii multiple donand sange – mai multe detalii gasiti aici: Avantajele donatorilor de sange – Facem un cadou cu bonurile primite in urma acestei donari ! In acest sens: – Donarea de sange sa se faca pana data de 12.12.2013 iar strangerea bonurilor pana in data de … Citește mai departe…

O iau razna

Asta e singura concluzie de bun-simț pe care o pot trage. Pentru că vreau din tot sufletul s-o exclud pe aia paranormală că urmează să mi se intâmple ceva semnificativ și am picat în darul premonițiilor. De când mi-am reparat mașina, după accident, merg în fiecare weekend acasă, dar ca ieri nu am mai avut atâta însuflețire să pornesc la drum de pe vremea când plecam după trei-patru luni de Italia sau de China. Azi, toată dimineața am avut impresia că e ori înaintea Crăciunului și trebuie să merg la piață să-mi iau bradul, ori e una dintre zilele dintre Crăciun și Anul Nou, în care toată lumea e fericită, la gura sobei. La dimineață o tai iar pentru două săptămâni în Rusia. Tot timpul, când a fost vorba de plecare, am avut arcuri în fund și nu m-am mai văzut plecată odată. Azi e prima dată când chiar nu-mi … Citește mai departe…