Gările Moscovei

statii_tren_moscova

Capitala Rusiei e încleştată într-un cerc feroviar. Probabil că prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au fost construite majoritatea gărilor, a fost înconjurată de el. Acum, oraşul, ca un copac prea strâmtorat în chinga de oţel, a spart încercuirea şi şi-a extins bulevardele-rădăcini pe zeci de kilometri în afara ei. Sunt nouă staţii prin care inima mamei Rusii pulsează şuvoaiele de oameni. Îi adună printr-una dintr-o direcţie şi îi expediază prin alta, în altă direcţie. La prima aruncătură cu privirea pare dificil să ajungi pentru prima dată într-un oraş de zece milioane de oameni şi să fii nevoit să schimbi gările. Cel puţin pe un bucureştean cred că l-ar lua cu dureri de cap. Numai că în Moscova totul e destul de simplu. Dacă la suprafaţă gările sunt despărţite una de cealaltă de toată nebunia metropolei, în adâncul pământului ele sunt unite de principala magistrală de metrou, … Citește mai departe…

Avem o problemă

pat hotel grinn

De data asta, o rezolvăm în varianta rusească. Pleci de la premiza că ţăranul ştie ce e şofranul. Mă rog, în cazul de faţă e vorba despre mujic, pentru că am dat de faza asta într-un hotel din Oryol. Oamenii lipesc bilet pe pervaz, să nu se deschidă geamul când se dă drumul aerului condiţionat. Dar cine să mai ţină seama de asta, mai ales când vodka e mai puternică decât raţiunea. Şi atunci soluţia e să închidă geamul şi să demonteze închizătoarea. Punct! Şi de la capăt. Pentru atunci când vodka trezeşte viteazul din tine, să ştii cât te costă o scenă de capă şi spadă în hotel. Adică ce vedeţi în poză, împărţit cam la 13, ca să aveţi echivalentul în lei. Nu luaţi în considerare -00, pentru că sunt zecimalele. Să ştiţi că tariful de voinicie l-am văzut în toate hotelurile la care am tras în Rusia.

Lapte de pasăre, cum (nici pe ăsta) nu vi-l imaginaţi

birdMilk1

Din septembrie, anul trecut, am în gând să vă povestesc faza asta. Am fost în hotel, în a doua seară în Moscova, când am realizat că încărcătorul de la laptop mi-a rămas la fabrică, în Oryol. După vreo două ore, când bateria mi-a murit şi mi-am dat seama că nici cea de la telefon nu se simte prea bine, am hotărât să încerc alte activităţi culturale până când somnul ar fi avut de gând să mă apuce. Aşa am ajuns să răsfoiesc nişte reviste găsite prin cameră şi, într-una din ele, am dat peste un interviu cu o cofetăreasă care se lăuda că a readus gloria patiseriei sovietice în atenţia … “publicului consumator”. Ca să păstrez atmosfera textului care m-a inspirat. Tipa a povestit că, odată ca niciodată – şi de n-ar mai fi – nota mea, nişte soli ai măritului imperiu sovietic au plecat, în vizită, în vasalul regat … Citește mai departe…

Ca-n Estul Sălbatic

Oryol railway station

De data asta m-am purtat ca orice străin despre care, în România, obișnuiesc să spun că-i dobitoc. Adică să fii în mijlocul unor oameni mult mai năstrușnici decât ai tăi și să-ți lași instinctul de conservare să tragă somnic de frumusețe, nu meriți alt calificativ. Sâmbătă seara m-am trezit, ruptă de oboseală, la ieșirea din Arbat – o zonă pietonală foarte faină, locul unde s-a desfășurat boema pre-sovietică și ștabii roșii au făcut pe urmă tot posibilul să locuiască. Am început să trag picioarele după mine spre metrou când, la capătul străzii, am văzut două taxiuri. M-am dus la unul dintre ele și tipul mi-a făcut semn că la rând era colegul. Frumos din partea lui, mi-am zis. Mi-am făcut și niște socoteli. În aprilie, am luat un taxi de la hotel până la aeroport și ne-a taxat cu 2000 de ruble, plătibile cu cardul (wow!). Dacă atunci a fost … Citește mai departe…

печень трески

Țineți minte: peceni tresky. Dacă ajungeți prin Rusia vi-l recomand. Joi am intrat într-o alimentara să-mi iau ceva de ros pentru zilele de Moscova. N-am mai vrut să repet experiența din aprilie când am dat vreo 60 de lei pe un hamburger. Că, de data asta, mi-am luat-o din altă poziție și mult mai scumpă, urmează să vă povestesc. Deci, rămăsesem în alimentara. M-am dus la raftul de conserve de pește și am ales una pentru care nu aveam nevoie de cuțit s-o desfac, fără să știu ce jivină e înăuntru. Când am deschis-o m-am enervat. Jumătate era ulei și niște bucățele de carne pierdute în cutie. Dar ce carne… gust de pește și textură de, hm…, nu știam cum s-o definesc. Ceva îmi amintea de ficatul de gâscă. Da, e ficat de cod. Am fost curioasă dacă mai dau de el și în altă parte. Se pare că e … Citește mai departe…

Cauză – efect

masina busita

Începe să mi se înșurubeze în creieri o nouă superstiție. Scurtă recapitulare: Mai, 2013, revin din Rusia și în aceeași seară plec spre casă cu mașina. Buuuum. Mă lovește perpendicular un tip care nu-mi acordă prioritate și mă trimite să mă lupt vreo două luni cu dobitocii de la Carpatica. Vine vara, mă mai freacă unu-altul ba prin parcare, ba prin sensuri giratorii, dar se lasă doar cu zgârâieturi neesențiale, pe care niciun asigurator roman nu-și face probleme să ți le plătească. Dar dacă le ai când îți face casco, cică nu-ți mai plătește vopseaua pe piesa respectivă. Faină și treaba asta, n-am ce zice. Toamna, mergem iar la ruși. Mă întorc, îmi iau concediu să-mi rezolv tot felul de dandanale. Într-una din zile mi se pune pata să dau o fugă până în Timișoara. Stau liniștită, prima la semafor. În stânga mea e un microbuz de Bihor. Plecăm amândoi … Citește mai departe…

Părerea rusoaicei

ukraine

Am avut câteva minute să povestim la ultimul prânz. Discuția despre Ucraina a pornit cumva de pe lateral. Miercurea fusesem invitată la un concert, dar am renunțat după ce am văzut pe youtube despre ce e vorba. Probabil că Nautilus Pompilius o fi foarte faimoasă prin Rusia, dar trebuie să știi rusa ca să înțelegi texte simandicoase. Fără asta, asculți pe vreo 30 de euro doar o muzică bunicică, ceva gen rockul începutului anilor ’80. Dar de aici însă am adus vorba despre un nebun de ucrainean care într-o seară de octombrie, într-o berărie, a cântat din gură și toate cele patru membre la care avea legat un instrument. Plus o muzicuță agățată-n gât. Mi-a spus colegă-mea că, pentru artiști, Rusia e o mană cerească. Sunt multe orașe și turneele durează cu anii. Iar asta e valabil pentru toți muzichiștii din fostul spațiu sovietic, ale căror țări și-au păstrat legături … Citește mai departe…

Casele Scânteii din Moscova

SAM_1007

De cum am văzut prima dată o fotografie a universității Lomonosov, mi-a fost clar că a fost sursă de inspirație pentru actuala Casă a Presei. Cât de Libere, asta e o cu totul altă discuție și sunt alții mai în măsură s-o poarte. Mi-ar fi plăcut să ajung până la Universitate, dar timpul a fost scurt în Moscova și ea e situată destul de departe de centru. Iar când zic „destul” apreciați asta la dimensiunile unui oraș de zece milioane de locuitori – de fapt, cel mai mare oraș al Europei continentale. M-am bucurat s-o văd măcar, în depărtare, în drum spre aeroport. Dar cu o zi înainte am avut surpriza să ginesc de pe dealul Kremlinului alte două clădiri asemănătoare. Am fost sigură că nu e vorba de Universitate pentru că erau prea aproape, dar nici nu mi-am dat seama despre ce e vorba. Cu curiozitatea zgândărită, m-am apucat … Citește mai departe…

Cum am ratat să-l înjur pe Lenin

lenin2

Socoteala de acasă n-a fost la fel cu aia din Piața Roșie. Dacă am văzut că e lanț în fața ușii deschise a mausoleului și nu intră și nici nu iese nimeni, am crezut că mumia e lăsată să-și doarmă în liniște somnul de veci. Ajunsă azi la lucru, mi-a zis un coleg care a dat prin zonă cu câteva luni înaintea mea că ce am văzut eu la statuile de lângă zidul Kremlinului era coada la moaște. Na, așa-mi trebuie. După un sfert de secol, am uitat că mama democrației e comunismul, dar pulimea are acces doar pe ușa din dos.

Ca la pomul lăudat

IMG_3131

Am behăit atâta că o să merg la „Muzeul Memorial al Cosmosului” și pe cât de entuziasmată am fost, pe atâta mi s-a muiat elanul. Nu din cauză că până și direcția Sputnik-ului e dată de tovarășul Lenin, ci pentru cele de mai jos. Ne-a trebuit o oră să mergem cu metroul, am ajuns acolo și l-am găsit închis. Ne-am făcut tot felul de socoteli pentru că mai era încă o altă oră înapoi și mai aveam și un zbor de prins, care chiar nu putea fi fentat. Colegului meu îi expira viza și ar fi fost chiar culmea să pui avionului sare pe coadă taman pentru un muzeu de la capătul Moscovei. Hai, să fi fost Galeriile Tretiakov, așa poate ar mai fi înțeles lumea. Cred că dacă s-ar fi întâmplat, la întoarcere mi-aș fi găsit toate jucăriile, făcute pachet și depuse la poarta fabricii. Până la urmă am … Citește mai departe…

La moaștele lui Lenin

lenin1

Ieri dimineață mi-a venit o idee. Că dacă tot o să fiu în zonă, să merg la Lenin, să mă pun pios lângă catafalc și să-l înjur măcar vreo cinci minute, fără să mă repet. Asta, pentru tot răul care ni s-a întâmplat într-o jumătate de secol de comunism. Oricum, n-ar fi fost cine să mă priceapă. Cine m-ar fi auzit ar fi crezut că recit poezii patriotice, într-o limbă neînțeleasă. Nu că i-ar fi păsat prea mult carcasei împăiate. Ocara mea ar fi lăsat-o la fel de rece. Doar că eu mi-aș fi răcorit sufletul și i-aș fi lăsat în păstrare o parte dintre demonii care-mi populează trecutul, atât cât a fost el sub stindardul sângeriu. E destul că mi-a fost pervertită adolescența, fiind învățată să-mi ascund gândurile și să le spun pe dos și să n-am încredere în prea multe personaje. Și nu mi-am dat seama de asta … Citește mai departe…

Balșoi

IMG_3110

Azi vă povestesc, cu exemple, despre cum îi place rusului, indiferent că e vlădică sau opincă. Câteva crâmpeie din ce am văzut, în zi de primăvară, până-n… momentul în care m-au lăsat picioarele. A fost destul să mergem la primul metrou ca să ne dăm seama de dimensiunile Moscovei. Prima scară rulantă pe care am apucat-o ne-a coborât vreo nouăzeci de metri, pe o înclinație destul de nasoală, de la un moment dat am avut impresia că lumea din jurul meu începe să se învârtească. L-a ieșire n-am nimerit stația pe care mi-a recomandat-o Oleg ca să ajungem în Piața Roșie. E destul de nasol pe aici. Stații supraetajate care comunică între ele și cu alte stații prin tuneluri prin care o iei apostolește la picior, o grămadă de ieșiri dintr-o stație care te pot duce la sute de metri unele de altele. Ce m-a enervat în Hong Kong, că … Citește mai departe…

Azi m-am comportat ca o adolescentă

baikonur

Poate v-ați întrebat ce caută nebuna în Rusia. Nu mare lucru. Proiectul e în derulare și am venit cu colegul de la tehnic să-l ajutăm pe băiatul de aici să adapteze structura produselor ca să puște cu programul pe care-l implementăm. Ne-am apucat de treabă, fiind conștienți că nu avem de lansat rachete. Valabil pentru noi, românii. Și ca să-i mai domolesc lui Oleg stresul, am zis că luăm un frigider pe care-l fabricăm și în România și în Rusia și ne punem să-i facem semifabricatele și să-i aranjăm materialele. Noa! Cum nu sunt sănătoasă dacă nu zic și o tâmpenie, am mai adăugat că atunci când om fi gata, om mai vedea noi dacă răcește sau își ia zborul. Zis și făcut. Mă rog, aproape. Că n-am reușit să terminăm. Dar rămâne să exerseze de unul singur pe tema dată și pe urmă luăm la purecat să vedem dacă … Citește mai departe…

Părerea rusului

IMG_2459

Scurt, că n-am nici vreme și nici nu am putut să ne așternem la povești. Timpul e așa de comprimat, că ajungem să schimbăm câteva vorbe la amiază, cam preț de vreo zece minute, cât ne oprim să roadem un colț de pizza. Ghinion. Tipul cu care lucrez nu fumează. Altfel, în numele nobilei cauze de a vă ține informați, m-aș reapuca temporar de sportul ăsta dăunătoro-costisitor. Bine, acu’! Nu numai de asta, că și pe mine mă înspină un drac de curiozitate. În jurul meu se petrec lucruri interesante și eu fac navetă între Oryol și fabrică, văzând doar mestecenii de pe centură. Și nici ăia, înfrunziți. Așa că: Putin – niet harașo. Pentru că oligarhi și corupție și deja e de prea mult timp la putere și ar putea lăsa și pe alții, cu alte păreri. Da’ nici nu știe ce i-ar putea face. E prea adânc vârât … Citește mai departe…

Natură (cu industrie) moartă

IMG_2495

În orășelul ăsta de la marginea vestică a Rusiei, cam așa arată peisajul care te întâmpină pe la opt, dimineața, când tragi draperia ca să vezi soarele. Numai că în mijloc de octombrie nici ăsta nu mai binevoiește să apară, preferând să stea ascuns după un lințoliu de nori plumburii. Nu prea ai mare lucru de văzut în capătul ăsta de oraș. Suntem într-un hotel de cinci stele căzătoare, în mijlocul unui centru comercial cu două mall-uri, construite în încercarea de a schimba destinația zonei. E ideal pentru ce facem noi: trezit de dimineață, mers la lucru, venit înapoi cu noaptea-n cap, cinat ceva prin zonă, pus țara la cale pentru a doua zi și plecat la culcare. Dar asta nu e viață de trăit pe termen lung, fie ea și de multe stele. Lumea începe la vreo doi kilometri de noi, în sensul opus de mers pe drumul pe … Citește mai departe…

Început apoteotic, final pe măsură

Fix acum două duminici îmi aud telefonul. Ridic cu ură capul de pe pernă pentru că îmi dau seama că nu sună cum ar trebui s-o facă atunci când mă trezește, ci ca atunci când mă cheamă cineva. Care naiba se găsește să mă trezească în plină noapte? De fapt, nici nu sunt pe pernă, ci stau chircită, undeva pe la mijlocul patului nedesfăcut, iar telefonul e chiar lângă mine, de parcă aș aștepta să se întâmple ceva. Văd numele șefului pe ecran și deja simt că acel ceva pe cale să se întâmple nu e tocmai în regulă. Deși nu realizez ce și nici de ce presimțiri ciudate mă bântuiesc. – Dora, ai vreo problemă cu taxiul? Într-o fracțiune de secundă îmi trece un fulger prin creier, se ramifică în toate direcțiile și realitatea mă izbește într-o lumină orbitoare. La 6:30 trebuie să urc în taxiul care să mă … Citește mai departe…

Ca lucrurile să fie clare

IMG_2811

Am pornit în graba mare din Oryol, să nu cumva să scăpăm avionul. Și ne-am întâlnit cu zăbava, că am avut de așteptat vreo câteva ore bune în aeroport. Din turele trecute, băieții giniseră un restaurant indian. Ambiet fain, mirosuri interesante. Am tras la el, rugând chelnerul să nu se grăbească cu servitul. Despre care servit nu pot spune decât că a fost ireproșabil. La fel și butter-chicken-ul a cărui rețetă mi-a promis Raj că o să mi-o trimită pe mail. Unde o fi fost untul, habar n-am, pentru că n-am văzut decat un sos de roșii cu ceva urme de smântână în el. Dar când i-am povestit indianului nostru, a dat rapid verdictul că e butter chicken. Aha, m-am edificat asupra problemei. În unt se prăjește carnea, înainte să se adauge maglavaisul de bulion și arome. Sau cel puțin presupun că e vorba de bulion, pentru că o să … Citește mai departe…

D-ale chelnerițelor rusoaice

IMG_2526

N-am prea trecut Carpații nici la sud, iar la nord abia acum am început s-o fac. Așa că sunt obișnuită cu lumea civilizată care servește clienții prin Ardeal, Ungaria, Italia, China, nu cu actele de mare eroism despre care am auzit că s-ar întâmpla prin alte părți. Dacă sunt doar legende urbane, vă rog să mă contraziceți. Poate dacă mi-aș fi făcut încălzirea în vreo două-trei ture de București, fazele despre care urmează să vă povestesc nu m-ar mai fi luat chiar așa, pe nepregătite. Ce să zic. Poate trebuie să fie mai energice ca să răzbească printre rusnacii nărăvași? Nu prea îmi vine a crede, pentru că am întâlnit și o minunăție de fătuci care numai nu ne scărpinau în creștet, în timp ce ne preluau comanda. Și totuși, două cazuri într-o singură săptămână îmi dau de bănuit că lumea pe aici e nițel diferită. Nu e indicat să … Citește mai departe…

Zi cu mirese, în Rusia

IMG_2633

Sâmbăta e zi de nunți. Asta e foarte clar pentru orișice român. Se pare că și la ruși e la fel. Ieri am fost într-un parc, în apropiere de Oryol și, cam pe la vremea prânzului, s-au pornit miresele să dea năvală, de am crezut că sunt pe malul Lacului de Vest din Hangzhou. Pentru detalii, recomand un click aici. Până spre seară să se fi tot perindat vreo zece – cincisprezece. Explicaţia am găsit-o când ne-am dus la masă şi am intrat din greşeală în sala pentru nunţi. Aşa am înțeles și de ce sunt atâtea pavilioane albe în zonă. Aseară, la hotel, mare nuntă, mare. Muzică ce se auzea până la etajul zece, mese îmbrăcate în mătăsurile de rigoare, lume trasă la ţol super-hiper de seară. Adevărul e că rusoaicele se fercheziuesc şi numai ca să iasă până la supermarket. Probabil că în orăşelul ăsta nu prea ai … Citește mai departe…

Scurt

A doua zi, după a doua descălecare în Rusia. Uite, dom’le, la ce sunt bune lecturile copilăriei. Bunăoară, avându-l pe Ivan Turbincă la activ, ieri am remarcat prima înjurătură în rusește. Șoferul nostru i-a tăiat fața altuia, ăla l-a claxonat și al nostru a zis ceva cu ”pașol na…”. Vă mai amintiți? ”Pașol na turbinca, vidma!”, adică treci in desagă, moarteo. Faza cu regretul e că am stat concentrată pe cuvintele recunoscute, în loc să rețin cealaltă parte a propoziției. Experiența mea de mai bine de un deceniu într-ale șoferitului mă face să deduc că era vorba ori despre anatomia proprie, ori a mamei celuilalt.