L-am vizitat pe Hu Xueyan

Dar nu l-am găsit acasă. Nu a mai trecut pe aici de vreun secol şi jumătate.

Pentru Răzvan din Heidenheim, pentru că ein Man, ein Wort.

Mi-au mai rămas câteva lucruri de povestit despre China şi simt nevoia să fac ceva frumos. Aşa că o să vă răpesc vreo câteva minute, să vă duc în casa unui bogătaş din Hangzhou-ul mijlocului de secol XIX.

Tipul ăsta din poza de mai sus a făcut în viaţă cam de toate. A fost bancher, a mai şi construit câte ceva prin Hangzhou, s-a ocupat cu transportul pe apă. După părerea mea, cea mai deşteaptă chestie pe care a făcut-o e o farmacie tradiţională care mai funcţionează şi astăzi pe Hefang Jie. Data viitoare o să mergem şi acolo şi o să aruncăm o privire prin muzeul de lângă ea.

Poate dacă nu ar fi fost Xueyan, azi Hangzhou nu ar fi avut patru fabrici mari de medicamente în care se rafinează reţete tradiţionale. Şi pornind pe calea asta, s-a investit imens, în ideea ca oraşul să devină un centru mondial al biotehnologiilor.

Ca oricăriu om cu bani, lui Xueyan i-a surâs să se implice şi în politică. Ba chiar i-a reuşit. A fost sigurul comerciant al vremii sale purtător de tichie roşie, care reprezenta un grad de dregător de rang secund. Printre altele a primit din partea împărătesei dreptul de a intra călare în Oraşul Interzis. Lucru de care nu mulţi muritori s-au bucurat.

Casa lui din Hangzhou a fost refăcută. Cu stângăcie, pe alocuri, pentru că am văzut cam mult beton. Dar am văzut şi basoreliefuri originale din vremea dinastiei Qing şi nişte sculpturi în lemn de santal.

Una peste alta, dacă vă nimeriţi prin Hangzhou, nu trebuie să rataţi să o vizitaţi. Puteţi vedea cum a trăit un bogătaş chinez în urmă cu aproape două sute de ani. De la bucătăria în care un servitor îşi avea dormitorul, ca stăpânul să aibă oricând pe cineva să-i prepare merinde, la camerele pentru făcut afaceri, camerele pentru proprietarul casei, pentru soţii şi concubine. Pentru că şi la şaptezeci de ani, tipul şi-a tras o ibovnică de şaptesprezece.

Locuinţa are nelipsitul lac interior cu crapi chinezeşti, pentru că apa e de bun augur în superstiţia chinezească. Şi în acelaşi spirit, o să vedeţi că apa de ploaie e colectată în vase mari de aramă, pentru că e preţioasă, fiind lacrimile zeilor.

Lacul e mărginit de o scenă pentru spectacole “de curte” şi de o lojă din care să poată fi urmărite. În curtea cu lacul poate sunt puţin cam înghesuite tot felul de detalii, dar e destul de interesant de văzut.

Am fost de două ori la locuinţa lui Hu Xueyan şi am o grămadă de poze. Încerc să fac o galerie cu “the best of”. Sper să vă placă.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Multumesc pentru dedicatie… si pentru ca am invatat, cu ocazia asta, expresia “ein Man, ein Wort”.
    Astept(am) si restul de experiente de Roman plecat de-acasa.
    Spor!

    • Si eu am invatat multe despre China dupa ce am revenit de acolo. Din pacate ar trebui sa schimb blogul in roman revenit acasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud