Cum se face un PET

petcnToţi le cumpărăm, le golim şi le aruncăm: unii la gunoi, alţii pe unde ne taie capul. Pe urmă şi la grămadă suntem revoltaţi că marginea drumului arată ca un maidan şi că pe lacuri se formează insule de plastic. Mai greu, că aşa-i mintea românului – mai la urmă, în ultimul timp au început şi la noi să se recicleze. Din câte ştiu, sunt tocate şi din ele se fac ţesături. Nu cred să fie cineva care să nu aibă vreo pătură sau jachetă fleece, aşa că fiecare poartă din când în când vreo sută de PET-uri pe el.

Bine-bine, le cumpărăm şi aşa mai departe. Dar cum de ajung ele până la noi? Totul începe dintr-un sac cu granule de polietilenă care se topesc şi se injectează în nişte matriţe. Când ies din ele, poartă numele de preforme şi arată cam ca nişte eprubete cu gât filetat.

Întâmplarea a făcut să lucrez vreo câţiva ani pentru o fabrică ce făcea tocmai matriţe de PET-uri. Deşi nu pare mare filosofie, totuşi, până să reuşeşti să scoţi nişte preforme care să poată fi transformate ulterior în bidoane, nu e tocmai uşor. Am înţeles de la proiectanţi că plasticul e un material tare parşiv şi până să scoţi lucru de calitate, după ce ţi-ai pus la bătaie toate cunoştinţele tehnice, ajungi la faza de încercări şi rugăciuni de genul „dă Doamne să meargă”. Iar când reuşeşti să faci treaba s-o ia din loc, nu ştii întotdeauna cum de ţi-a ieşit.

Cam aşa arată o matriţă de injecţie. În funcţie de tipul de preforme pe care le scoate şi de numărul lor, o jucărie din asta poate să ajungă şi pe la 100000 de euro.
matrita injectie

După care se ia preforma şi se pune într-o matriţă de suflare. Nu ştiu dacă asta e tocmai denumirea românească, pentru că la noi se discuta doar de blowing mold. Ideea e că băgată într-o astfel de cavitate şi suflându-se în ea aer fierbinte, la o anumită presiune, preforma devine PET.

pet

Matriţele astea sunt mult mai ieftine. Cam pe la câteva mii de euro. Nici nu e de mirare, pentru că de multe ori nici nu ajung să se uzeze. În funcţie de toanele celor de la marketing, se cumpără noi şi noi modele.

Bookmark the permalink.

9 Comments

  1. Nu stiam ca este asa de complex procesul.

  2. Destul de complicata treaba. Cert e ca in ciuda acestui detaliu, costurile de fabricare sunt scazute.

  3. Hmmm
    PET – Polieten Tereftalat. PE – Polietilena. Mu prea au legatura una cu alta. In rest procesul este corect – granule-injectie-preforma-ambalaj din PET. Deja a intrat in fondul de baza al limbii romane – PET = ambalaj (de obicei tip sticla) fabricat din plastic transparent (PET). Cam ca la adidasi, aragaz, frigider, xerox etc
    ps – ai uitat de “filetul tip Coca Cola” J

    • Eu sunt de prin partea IT-ului. Doar am vazut cum se fac matritele cand le-am implementat modulul de productie si am ascultat povestile proiectantilor, fara prea multe detalii tehnice. Aici se pare ca tu esti expert 😉

      • Știu Teo, te citesc de muuuult timp, incepand cu Softpedia…o tempora…..(2009 & counting), mă rog, acolo aveam alt nick

  4. Știu Teo, te citesc de muuuult timp, incepand cu Softpedia…o tempora…..(2009 & counting), mă rog, acolo aveam alt nick

    • O tempora…, ca bine zici. Mi-e tot mai dor de vremurile cand mi se intamplau tot felul de tampenii si aveam putere sa rad de ele. A fost cea mai faina perioada din viata mea. Dar tot ce e bun se termina. Si daca n-as fi plecat de la firma aia, tot as fi ajuns sa trag barca pe uscat, ba chiar mai nasol decat aici. Acolo salariul era mic si traiam din diurna, iar deplasarile au devenit aproape nesemnificative dupa ce i-am parasit.

      Dar ma bucur sa aud de cate-o “cunostinta” veche ca ma cauta pe aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud