… et voilà!

N-am fost prea interesata de ce au lucrurile pe dinauntru pe vremea când am fost mica. De asta a fost responsabil un verisor de-al meu. Recordul stabilit a fost când i-a desfacut tatei ceasul rusesc, cu nu mai tin minte câte rubine, iar la final i-a mai ramas de unul mic. Dar cum nu a fost feciorul lui, papac a trebuit sa se abtina de la a-i servi cafteala cu care m-as fi ales eu pentru o isprava cu acelasi potential distructiv.

Numai ca în viata nu le poti lua pe toate ca pe un black box – termen folosit la programarea orientata pe obiecte, care zice ca nu te intereseaza cum e facuta o chestie. O iei si o integrezi în codul tau conform documentatiei, echivalentul din viata reala al lui “o bagi în priza si merge”.

Gata cu filozofenia! Daca nu as fi scos matele din cutiutele alea cu seminte de Michelia Figo, nu mi-as fi dat seama ca acel capac ce trebuie îndepartat si la care se facea referire în chingleza de pe site e de fapt pomponul de vata din vârf.

Deci, ce contin outele: niste seminte pe care n-am reusit sa le identific printre grauntele maro-sidefii. Tot amalgamul pare sa fie ceva turba maruntita sub forma de praf, niste chestii artificiale care s-ar putea sa fie îngrasamântul si, probabil, semintele. Vata are probabil rolul sa tina continutul în interiorul vasului. Paiele de deasupra puncteaza doar la impresia artistica.

PS O sa revin cu noi articole cu poze dupa ce reusesc sa termin de readus blogul la aspectul de dinaintea hacuirii. Sau macar pe aproape. În schimb, o sa încerc sa va mai povestesc tâmpenii din vasta mea experienta profesionala.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Asteptam atunci noi articole, cat despre aspect…poate reusesti ceva si mai bun!

  2. Eu unu’ am fost tare interesat sa stiu ce contin diversele chestii care-mi treceau prin mana :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud