Fructe exotice – II

V-o servesc si pe asta, ca e usor sa dai cu copy/paste. Am scris-o cu vreo trei ani în urma, în alta parte. Când am dat de durian înca nu ma lovise peste nas toful împutin, de aceea am crezut ca mai mult de atât nu se poate. Între timp mi-am schimbat parerile.

Dupa cum vedeti, durianul e interzis în unele locuri, cum ar fi avioane, hoteluri. Cel care a facut poza si a pus-o pe internet cred ca a prins-o prin Hong Kong, ca acolo e totul cu tariful la vedere si poti sa-ti calculezi pâna unde isi permite buzunarul sa te întinzi cu nesimtirea. Totul? Hm, se pare ca mai putin durianul, care e priceless.

Ei, dragii mei, cam asa au stat treburile în toamna anului de gratie 2007.

“Am vazut eu cu ceva vreme in urma, la tv, un tip care era in trecere prin Malaezia sau Thailanda si zicea ca numai populatia chineza mananca fructul respectiv pentru ca bastinasii il considera spurcat. Mai zicea ca, totusi, merita o experienta extrema pentru ca pute de iti muta nasul dar gustul e extraordinar.

Ei, am gasit si eu fructul. Unii ii zic dorian, altii durian. Zhang Min, chinezuta cu care lucram eu pronunta deui’ian. De fapt nu e foarte greu de gasit, pentru ca e cam peste tot, inclusiv la Metro. DA… au si ei Metro si e foarte interesant amestecul de marfuri asiatice cu altele europene.

Deci, sa revin la fruct. Eram intr-un magazin cu usile deschise si ventilatoare. Am luat o felie ambalata in tava de ampora, acoperita cu plastic, tinuta la rece si nu mi s-a parut ca miroase extraordinar de foarte urat. Am avut eu o vaga impresie ca ranjetul chinezului de la casa e mai cu subinteles decat de obicei, dar eram prea entuziasmata ca sunt pe cale sa fac o traznaie ca sa ma mai gandesc la chestii subtile. Am bagat problema in rucsac si am plecat. Abia in lift am simtit ca ceva incepe sa nu fie in regula. In camera cand am deschis-o a fost teroare. Imaginati-va o chestie de 10/5 cm care poate sa puta cat nu e in stare un sac de ceapa stricata, plus un caine plouat, plus… . Cam asta e aroma de baza. Cum eram foarte obosita si afara era o ploaie mocaneasca la vreo 30 de grade, nu am avut chef sa mai cobor. L-am legat intr-o punga de plastic si l-am zvarlit la gunoi. Pana la urma l-am legat in a doua si in a treia si pentru ca mirosul continua sa razbata din blindajul respectiv, m-am dus si l-am aruncat la un cos in fata hotelului.

Totusi am dus experienta pana la capat. Am luat cam cat un bob de grau si am gustat. E un fel de pasta foarte dulce, cu gustul pe undeva intre nuca macinata si vanilie-banana. Am vazut mai tarziu in meniul de la hotel ca aveau nu stiu ce desert cu durian prajit. Totusi, n-am mai avut curiozitati masochiste.

I-am povestit patania mea unei chinezoaice si mi-a zis ca ea nu a incercat niciodata fructul respectiv, dar are niste prieteni care sunt de-a dreptul dependenti de gust si ca il cumpara foarte des. Ce a inteles insa de la ei e ca, intr-adevar, nu poate fi mancat in casa. Cand ai chef de imputiciune, iesi, tata, afara si iti desfasori perversiunile culinare. Tipii au patit-o la modul ca vecinii i-au rugat sa nu mai desfaca bomba puturoasa in apartament. Si credeti-ma, nasul chinezesc e rezistent la foooooarte multe.”

Rectificare din ciclul “mintea de pe urma”. Nu se manânca numai de chinezi. si aici magazinele sunt pline, chiar daca nu ti-l desfac în fata.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Bangkok, 2007. Seara, undeva pe Sukhumvit Blvd. Eu imi luasem o porțile generoasa de durian si haleam la ea cu spor. Soața se opreste la niște tarabe si dai negociere de pret pt o bluzița. Eu -mai in spate. La un moment dat, satul de așteptare, mă duc si eu “la negocieri”. Tailandezuța – brusc un pas înapoi. Mă apropii mai mult – inca un pas înapoi. Cu ochii mari spre durianul meu. Saracuța, i-o fi pofta si eu halesc singur ca nesi! Generos, intind farfuriuta de plastic către ea – vrei si tu? E foarte bun. Abia atunci i-am văzut groaza si greața din ochi. Clar – mega câh!! Atunci am realizat ce putere de negociere aveam. Scurt – tanti, daca vrei sa ne tiram de aci, lasa la pret cat am cerut. Daca nu, mai stam, mai păpăm durian samd…
    In mai puțin de un minut soata avea bluzița la prețul cerut (cu un discount generos).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud