Hai la poze cu maimuta

Revin la povestiri de pe Lacul de Vest pentru ca, citind azi articolul asta (click pe rosu, ca nu musca!) mi-am amintit iar cum e sa fii stranger in a strange land.

Cum amândoi am trait în acelasi timp, relativ în acelasi spatiu, plus/minus câteva sute de kilometri, e normal sa fi avut experiente asemanatoare. La drept vorbind si privind în urma, se pare ca eu am reusit sa trec la un alt nivel si sa ajung un fel de perfect stranger printre omuletii de acolo.

Dupa ce am depasit momentele de stânjeneala, am hotarât sa nu ma mai enervez si din punctul ala am început sa ma simt speciala. Cu jena, trebuie sa recunosc: si situatiile de genul asta îmi lipsesc la fazele când înjur guvernul si-mi doresc sa iau primul avion spre Shanghai. Celebritatea îti suceste mintile, iar eu am ajuns anul trecut sa mi se para ca lipseste ceva din peisaj daca într-o zi ajungeam pe malul lacului sau pe Hefang Jie si nimeni nu-mi cerea sa faca poze cu mine.

Ce va povestesc azi e a doua întâmplare de genul asta. A fost sa fie în 2007, în prima zi când am iesit la vizitat fara Zhang Min. Am fost în pagoda Leifeng, de unde v-am aratat cu ceva vreme în urma sculpturile în lemn si pe urma am luat-o la pas pe mal. La un moment dat mi-a venit ideea sa iau un vaporas si sa merg pe insule.

Treaba interesanta si cu ele. Folclorul local spune ca într-o trecere prin zona, împaratul a fost dus sa vada lacul. Ca orice demnitar care se respecta, nu putea sa arate plebei ca e entuziasmat. Asa ca le-a spus celor din jur ca e frumos peisajul, dar lacului îi lipseste macar o insula, ca sa fie perfect.

La trei zile dupa asta, pregatindu-se sa plece spre capitala, a fost rugat sa mai treaca înca o data pe lânga lac. Nu mica i-a fost mirarea sa vada acolo nu una, ci trei insule.

Cam asa decurg treburile în China. Daca împaratul sau partidul vor, se strâng toti ca furnicutele si totul e posibil. Nu stiu cât e legenda în povestea insulelor, dar fie si asa, sâmburele de adevar din ea e ca sunt facute de mâna omului. Si iar nu e nimic neobisnuit la chinezi sa transforme natura daca ea nu e pe placul lor. Împaratii din dinastia Ming si-au tras un deal pentru ca mormintele lor sa fie în armonie cu regulile Feng Shui-ului.

Dar sa ma întorc la patania mea de superstar. Numai ce m-am oprit aici ca sa-mi odihnesc putin picioarele exasperate de tropaiala dintr-o zi întreaga.

La câteva minute dupa ce m-am asezat, au aparut în zona doua tipe pe care tot le vazusem masurându-ma cu privirea înca de pe vapor. Cea tânara, dupa scuzele de rigoare a început sa ma întrebe tot felul nimicuri gen de unde sunt si ce fac, însotite de detaliile similare despre ea. Asa am aflat ca e studenta în Hangzhou si ca e pe lac împreuna cu maica-sa, care e pentru prima data plecata din locul ei de bastina.

Urmatorul pas a fost sa ma întrebe daca îi permit mamei sa faca o poza cu mine, pentru ca sunt primul om alb pe care îl vede în realitate. Repet, am fost la începutul experientei mele chinezesti si toata faza mi s-a parut aiurea. Dar nici nu am putut distruge placerea femeii, asa ca am acceptat.

Timida, batrâna s-a mutat de pe banca pe care statea pe a mea si s-a asezat lânga mine cu o oarecare teama. Dupa prima poza m-am uitat spre ea si am zâmbit. Asta a facut-o sa se dea mai aproape si pentru urmatoarea a stat cu o mâna pe umarul meu.

Când a vazut ca nu musc, a început sa ma mângâie ca pe un animal de companie si sa râda cum numai chinezii stiu s-o faca în momentul în care încep sa priceapa ceva.

Si acum, dupa cum am început sa va obisnuiesc, galeria cu poze. De pe insule, de data asta.

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. foarte tare faza cu mama tipei :)) criminale pozele

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud