Dacă te invită un chinez la cină

Dimineaţa se mănâncă ce se găseşte, la prânz unde se nimereşte, dar cina este un moment foarte important pentru chinezi. Asta, contrar proverbului care e atribuit tot chinezilor şi pe care, probabil, îl ştiţi: “mănâncă micul dejun singur, prânzul împarte-l cu prietenii şi cina dă-o duşmanilor”.

restaurant2

Ideea e că cina chinezilor începe pe la şase, iar în oraşele care încă nu au văzut picior de euro-american, după opt nu mai găseşti urmă de restaurant deschis. Chiar şi în cele cosmopolite, după ora asta rămân deschise foarte puţine, în general cele cu meniu internaţional. Motivul? Păi, cam rămân fără clienţi. Eventual, pe la miezul nopţii îi mai vezi coborând din bloc să roadă câte o frigăruie luată de la cel care le arde pe cutia cu roţi, oprită la colţul străzii.

Puţin probabil să fiţi invitaţi la cineva acasă. Eventual dacă vă găsiţi un prieten foarte bun. Mie, în mai bine de un an, mi s-a întâmplat o singură dată. Cel mai adesea, invitaţia va veni la o cină oficială, la una la care se vor închega afaceri, la o nuntă sau ceva de genul. Totuşi, consideraţi că persoana care vă invită e gazda. O să vedeţi pe parcurs de ce.

Dacă sunteţi între amici, în special între tineri care încep să nu mai pună preţ pe tradiţie, respectarea etichetei nu mai e chiar aşa de importantă. În schimb, cu cât cina e mai oficială, cu atât trebuie să fiţi mai atenţi să nu călcaţi prin străchini. E mare China… cât China, am putea spune şi aşa cum bucătăria diferă de la o regiune la alta, la fel şi obiceiurile legate de servitul mesei.

Sunt, totuşi, câteva reguli cu care, dacă le respectaţi, le demonstraţi amicilor chinezi că sunteţi bine-crescuţi, nu nişte albi ignoranţi.

S-o luăm pe etape.

Ţineţi cont că toate culturile asiatice se bazează pe ierarhie. Tot comunismul pe care Mao a încercat să-l înfigă cu baioneta în pieptul lor nu a reuşit să scoată din sângele chinezilor respectul faţă de cel de rang mai înalt pe care milenii de etichetă l-au bătut în ţinte.

Tocmai de aceea, când ajungeţi la cină, nu vă aşezaţi unde vă pică bine şi, mai ales, nu pe scaunele cu vedere la uşă. Deşi mesele unde cinează mai multe persoane sunt rotunde, poziţiile respective sunt un fel de “capul mesei”. Fiţi siguri că gazda a stabilit fiecărui invitat un loc, aşa că aşteptaţi să vi se indice unde să staţi. Altfel aveţi toate şansele să-l puneţi într-o situaţie jenantă pe cel care organizează paranghelia, în cazul în care cineva de rang mai înalt e invitat. Aranjarea persoanelor de rang egal se face pe urmă în funcţie de vârstă. Aşa se ajunge ca lângă uşă să fie aşezaţi cei mai tineri sau mai puţin importanţi.

Toţi invitaţii comandă ceva, de obicei până în trei feluri, depinde câţi sunt la masă. Când vă vine rândul, nu vă avântaţi pe chestii extra-scumpe, dar nici nu comandaţi ce e mai ieftin în meniu. Dacă faceţi asta îi semnalaţi gazdei că îl consideraţi un sărăntoc.

restaurant5

Dacă tot vă planificaţi să ajungeţi în China şi încă nu ştiţi, n-ar fi rău să învăţaţi să folosiţi beţele. În unele restaurante s-ar putea să vi se aducă furculiţă, dacă îi cereţi chelnerului “igă cia” – cu “i” neauzit şi “a” foarte scurt, că de îl lungiţi puţin, vă vine cu ceai. Dar s-ar putea să nici nu aibă. Nu e foarte greu şi drept dovadă vă stă tutorialul de mai jos. Ba, după ce o să vă reglaţi tirul, o să vedeţi că beţele sunt chiar mai eficiente decât furculiţa. Undeva, la concurenţă cu dreapta indienilor. Că vorba aia: ce-i în mână, nu-i minciună.

Dacă aţi ajuns să luaţi beţele de pe suportul pe care sunt aşezate, folosiţi-le doar pentru mâncat şi puneţi-le la loc cât nu le folosiţi, în timpul mesei. Abia după ce v-aţi hotărât să nu mai mâncaţi le puteţi aşeza, încrucişate, pe farfurie. Cât le aveţi în mână, nu le îndreptaţi către vreun comesean şi nu gesticulaţi cu ele. Dar mai ales, nu le lăsaţi înfipte în mâncare. Pomana pe care o dau chinezii pentru morţii lor constă dintr-un bol de orez în care se înfig două beţe. Aşa că vă daţi seama ce impresie aţi face.

Încercaţi să gustaţi din toate felurile. Dacă ceva nu vă place, nu criticaţi mâncarea decât dacă sunteţi între prieteni foarte buni. Or să fie şi feluri care să vă placă de să vă vină să lingeţi şi platoul. Nu luaţi ultima îmbucătură de acolo decât dacă s-a mai adus încă o porţie. Altfel, iar vă puneţi gazda în poziţie de nătărău.

rata de pekin

Cum toată lumea mănâncă de peste tot, nu lingeţi beţele cu care mâncaţi pentru că pe urmă o să vă serviţi de pe farfuriile comune. O persoană civilizată apucă cu beţele mâncarea, o duce la gură şi din beţe o apucă cu dinţii, nici măcar cu buzele, pentru că şi alea pot să fie umezite cu salivă. Consideraţi că ce aţi atins pe platou vă aparţine, aşa că nu vă apucaţi să căutaţi cu beţele, ci mergeţi pe varianta “punct ochit, punct lovit”.

Şi, încet dar sigur, veţi ajunge la faza de “gan bei”. Mă rog, “kai pay”, dacă aţi descălecat în zonele din sud, unde se vorbeşte cantoneza, nu mandarina. Ideea e aceeaşi: se ciocneşte paharul şi se goleşte, că de nu se goleşte îi stricaţi faţa celui cu care aţi ciocnit. Schepsisul fazei constă în poziţia în care se ţin paharele în momentul ciocnirii. Indiferent că e cu gan bei sau nu, când o faceţi cu gazda sau cu cineva de rang mai înalt decât cel propriu – vă orientaţi după poziţia la masă 😀 – paharul partenerului trebuie să fie ceva mai sus decât al vostru.

Bookmark the permalink.

7 Comments

  1. Bloody hell, cred c-am făcut o grămadă de pocinoage când am fost acolo 🙁
    De ce n-ai scris articolul ăsta de la începuturi?

    • Puii mei, de ce n-ai intrebat??? Ca ti-am trimis mailuri de am rosit cablurile inainte sa pleci. Ai mai fost de atunci pe la ei? Las ca o sa mai ajungi tu.

      Lasa ca si eu am valiza intreaga de gafe. Vreo doua luni am salutat lumea cu Ni Ha, in loc de Ni Hao. Pentru ca asa imi raspundea la salut una dintre tipele care faceau curat pe etaj. Pana mi-a zis una dintre tipele cu care lucram ca in dialectul de la ea de acasa Ni Ha inseamna “esti proasta”. Hai, ca mi-ai dat inspiratie de un nou articol 😉

  2. Ba te-am întrebat, da’ nu a fost destul timp pentru toate explicațiile astea. Nu știu când mai ajung la ei. De aici din Indonezia nu cred, dar poate de la Frankfurt.

  3. Dar nici n-ai idee ce mi-am mai rupt degetele cu betisoarele la prima vizita intr-un restaurant chinezesc, am facut si febra :))
    Acum ce sa zic, sunt mai profi, deja am ajuns sa invat si alte persoane.

  4. Foarte interesant articolul. Am mancat o singura data la un restaurant chinezesc si am ramas impresionat de mancarea lor. E foarte foarte tare

  5. Nemaipomenit de interesant si util in acelasi timp. Multumesc!-

  6. Mie imi place puiul cu aroma de peste , am mancat de cateva ori in plazza la etaj … e incredibl

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud