Multumesc cititorilor fideli

Din când în când, ce-i drept, nu foarte des, ma trezesc cu câte un cititor care pur si simplu îmi devoreaza blogul si atunci nu îmi mai încap în piele de bucurie. Pur si simplu mi se încarca bateriile pentru câteva luni si mi se sufla vânt din pupa.

Am mai spus pe la începuturi ca blogul asta nu e prima mea încercare de a zdrangani din tastatura pe câte un subiect de bunavoie ales. Acusica vor fi patru ani de când am deschis un thread pe forumul de la Softpedia, numai ca acolo m-am tinut de bascalie. Unele subiecte le-am reluat si aici si sunt dintre cele mai citite. Vezi fazele cu avionul la Venetia, durianul, dr. House, bomboanele de liquirizia.

În anii cât am lucrat pe afara, am trait de multe ori chestii care au fost la limita absurdului. Probabil ca mi-as fi iesit tot de atâtea ori din minti daca nu mi-as fi gasit supapa asta. Plus ca am vrut sa mai apara o opinie.

La noi, lumea e împartita în doua tabere. Majoritatea capsunarilor îsi plânge de mila ca e departe de tara. Majoritatea celor din tara, pe principiul caprei vecinului, nu pierde nicio ocazie sa le reproseze celorlalti ca sunt tradatori care au refuzat sa ramâna sa frece menta împreuna si sa se plânga pe la moaste de cât de greu ne poate fi.

Ceea ce uita însa cei din a doua categorie e ca cei de afara au pompat în economia româneasca – si implicit si în bunastarea acuzatorilor – mai mult decât toate transele FMI la un loc. Iar banii astia nu mai trebuie returnati cu dobânda. Ca de mascaricii care sunt sau vor fi la putere si care ar trebui sa atraga fondurile europene, nici nu mai are rost sa pomenim.

Hai, ca am scris un paragraf despre ce trebuia si pe urma am luat-o pe aratura. Ideea e ca cei mai fideli cititori au aterizat aici, pornind de la forumul respectiv. În noaptea asta cineva din Italia a petrecut aproape 11 ore citind. Pai cum, tu blogger, sa nu-ti scoti palaria-metafora în fata unui asemenea efort si sa nu ai tot respectul pentru cel care îsi petrece, citindu-te, o noapte din weekendul de dupa saptamâna muncita din greus

La fel, vreau sa multumesc si celui din Bucuresti, de la o institutie publica foarte cunoscuta, care în câteva zile mi-a luat la rând toate postarile si pe urma, o vreme m-a urmat pas la pas.

Mai am cititori fideli si în Timisoara sau Cluj, care ma urmaresc de la începuturi, ajunsi la mine de pe Blog Cât China, varianta veche. Vedeti voi în blogroll ambele variante. Altii sunt din Constanta, Slobozia, Bucuresti si Târgoviste.

Mai mult ca sigur ca am si curticeni/aradeni si poate si din restul tarii, dar cum nu toata lumea are ip fix, nu îmi pot da seama.

Le multumesc tuturor, la fel le multumesc fostilor colegi de la Zoppas si prietenilor din China, pe care îi vad intrând tot la câteva zile.

Tuturor va daruiesc florile de mai sus, fotografiate în jurul Lacului de Vest din Hangzhou si, la finalul postarii, va invit la o scurta plimbare într-o padure de bambus.

Ştiu că dintre bambuşi lipseşte 熊猫, transcris cât mai româneşte posibil “şunmao”, cel mai pufos cuvânt pe care l-am auzit din gura unui chinez. Vă promit că panda o să apară într-o altă povestire, cu poze şi filmuleţe.

Bookmark the permalink.

6 Comments

  1. Foarte frumos, doamna. Pozele chiar deosebite (as zice ca te ajuta si aparatul). Poate mai multa experienta personala (din care s-ar putea sa ai un sac sau doi), gen exotic, te-ar ajuta ca audienta. Nu stiu daca din punct de vedere cantitativ insa, la calitate, cu siguranta.

    Poze, poveste, film. Fara sa te astepti sa rupi gura tirgului (de aia si scriu, pari putin demoralizata. Raminea sa ii mai multumesti si mamei tale, lor, noastre, oricui).

    Scrie ce-ti place si asta e. Nu multumi nimanui ca te citeste. BLOG vine de la weB LOG. Jurnal (de adolescenta, de nava, de scriitor, oameni care ar zice ceva dar nu prea se poate).

    Hm 🙂 ma crezi ca tocmai ma gindesc daca sa public comentariul sau sa-l sterg ?(ma bag ca musca)

    • @SS

      Mulţumesc, domnule. De data asta nu pentru că aţi citit, ci pentru că aţi scris.

      Vezi, la chestia cu musca mă mai gândesc şi eu când comentez la tine pe blog, deşi – la cât acaparez discuţia pe-acolo – nu prea s-ar părea :D. Bine ai făcut că nu ai şters.

      Poate că, într-adevăr, trec printr-o perioadă care îmi trânteşte la pământ moralul, dar ideea postării mi-a venit după ce am văzut că cineva mi-a citit într-o noapte vreo cincizeci de pagini, ceea ce înseamnă că plăcerea a fost de ambele părţi. Şi a lui/ei de a citi, nu numai a mea de a scrie.

      Hm… zici s-o bag pe aia cu experienţa personală. Culmea, uneori mă cenzuram pentru că mă gândeam că ce scriu e prea personal.

      Ok, hai să vedem ce iese!

  2. Citesc cu placere ce scrii si dupa parerea mea ai stofa de jurnalist ba poate chiar de scriitor.Se vede clar ca faci parte din generatia care mai citeste literatura de calitate,si cu multa substanta.Te felicit si ma bucur ca pot citi pe net.silucruri inteligente.Te felicit!

    • Buna seara, va multumesc pentru aprecieri, de data asta la modul personal. I-am citit si tatei, s-a umflat in pene de ce ati scris despre fie-sa si va saluta si el.

  3. Si eu am unii cititori asa. Care nu comenteaza niciodata dar stiu ca ma citesc 🙂 Ii vad mai ales pe cei de peste hotare ca sta steguletul lor pe harta mea zile in sir. In special din Israel si USA. Uneori mor de curiozitate sa stiu cine sunt :))

  4. Frumoase articole. Astept cu nerabdare sa publici urmatorul articol.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud