Prin lume cu transportul în comun

Primul contact cu Elada a fost unul interesant. Interesant zic? Hm… Un întelept chinez spunea odata ca nu doreste nimanui sa ajunga sa traiasca vremuri interesante. În asemenea perioade poti avea parte de tot felul de surprize, unele nu prea placute, mai ales daca esti o persoana comoda. Dar… interesante, în special pentru cineva caruia îi place aventura.

Cu toata gâlceava dintre Google si chinezi, dupa ce m-am prins de figura cu get directions de pe maps, nu am mai avut surprize în China. Din pacate asta a cam încheiat pentru mine perioada de romantism a descoperirilor, când m-am urcat într-un autobuz fara sa stiu unde ajung. Pur si simplu, am mers la deruta si asa am ajuns sa cunosc orasul. Pe urma doar a trebuit sa marchez pe harta de unde plec si unde vreau sa ajung si am primit toate combinatiile posibile de autobuze sau metrouri, unde a fost cazul.

Dar am revenit în batrâna Europa, mai exact în leaganul civilizatiei ei. si în prima seara, cu câteva minute de internet platite cam pretul lor în aur, am încercat sa-mi fac traseul de weekend.

Surprizaaaa! Dupa nenea gogule nu am avut decât doua variante. Ori merg cu masina si m-am uitat în parcarea hotelului: nici urma de mânzul meu. Ori o iau apostoleste, cam ca lupta lui Fat-Frumos, zi de vara, pâna-n seara. Pentru ca Atena e maaaareeee. O sa vedeti în poze, când o sa ajung sa scriu despre subiect. Pâna la urma am gasit o harta a metroului, dar cam depasita. Abia în ultima zi m-a ajutat sefu-meu sa dau de site-ul metroului si al companiei de tramvaie.

Ei, dragii mei, asta mi-a cam dat ideea sa scriu despre cum poti sa te deplasezi prin orasele pe unde am avut eu norocul sa ajung. Ca poate or mai fi si alti români care nu au bani de dat pe taxiuri, dar au dor de duca.

Grecia, ca e cea mai proaspata în minte.

Atena – vreo trei linii de metrou, a patra e doar pe harta, ca în realitate nu e terminata. Cam tot atâtea sunt si de tramvaie. Am mai vazut si ceva autobuze prin oras, dar nu mi-a explicat nimeni ce vor ele de fapt.

pretul unui drum e de 1,5 euro. Biletul e valabil pe toate mijloacele de transport, cred ca 90 de minute. poti de exemplu sa combini un metrou cu un tramvai. pretul unui bilet pe 24 de ore e de 4 euro. Site-uri cu detalii: www.amel.gr pentru metro si www.tramsa.gr pentru tramvaie.

.

Italia, preturile nu le-am mai actualizat de vreo doi ani, asa ca nu o luati ca litera de lege. La cum îi stiu pe italieni, mai bine va pregatiti cu niste maruntis în plus, daca va bate gândul sa încercati. Peste tot e disponibil google maps – get directions. Dar si gasiti harti cu mijloacele de transport. La faza asta Italia e foarte bine pusa la punct.

Trenurile sunt regionale, unde biletele trebuie validate la urcarea în trec si sunt valabile o oarecare perioada, în functie de valoare. Dupa mine sunt ieftine si de calitate. Un dus-întors pe o distanta de vreo 50 km costa în jur de 7 euro, la 100 km e la 10 euro. O gramada de italieni le folosesc. La trenurile rapide se rezerva loc si sunt cam de 2-3 ori mai scumpe decât trenurile regionale.

Venetia – aberatii de preturi la orice va lasa imaginatia.
Mijloace de transport: vaporetto în zona lagunara si autobuze în Mestre (zona continentala) si pe insula Lido. Bilet de 12 ore = 15 euro, cred ca un dus e 5 euro. Gondola, în jur de 100 euro, tura.

Padova – autobuze si tramvaie. Bilet de o zi = 3 euro.

Verona – autobuze, bilet de o zi = 3 euro

Ferrara – autobuze, bilet cu o calatorie = 1 euro

Florenta – autobuze. În mare orasul vechi poate fi batut la pas, dar eu mi-am gasit un hotel mai ieftin într-o localitate din apropiere, asa ca am avut nevoie. Bilet de o zi = 5 euro, liniile urbane se prelungesc pâna hat, departe, în orasele învecinate.

Bologna – autobuze, bilet de o zi = 4 euro.

Milano – metrou, autobuze, tramvaie, trenuri. Bilet de o zi = 6 euro, valabil pe toate mijloacele de transport.

Unde nu am mentionat si biletul de o calatorie nu va închipuiti ca nu exista. Doar ca nu m-am lovit de el. În general le prefer pe alea de o zi, pentru ca mi se pare cel mai comod. Daca stai sa pui banut pe banut, cam îti renteaza de la trei calatorii, în sus si de foarte multe ori mi s-a întâmplat sa nu fac mai mult de 1-2, dar scapi cu o singura corvoada de a sta la coada si de a te cauta de maruntis. Plus libertatea de a te urca de oriunde si a merge aiurea, fara sa mai stai sa cauti de unde sa cumperi bilet.

Germania – am fost doar în trecere de câteva ore prin Munchen si nu stiu decât despre metrou. Biletul de o zi e 10 euro si e valabil pâna a doua zi, la 6am, pe toate mijloacele de transport.

China – SF

Shanghai – Metrou, probabil si autobuze, dar nu am avut onoarea. Se plateste fie cu card prepaid RFID, pe care poti sa-l încarci la orice statie si e valabil pe orice mijloace de transport. Calatoria e cam la jumatate în cazul asta fata de biletul clasic. Nu stiu însa cum se poate obtine, pentru ca eu tot timpul l-am împrumutat de la colegii chinezi. Bilete se iau fie de la automate, fie de la tantile care stau în custile de prin statii, dar care nu prea vorbesc englezeste. Se plateste cumva la kilometri parcursi si trebuie sa stii sa le spui unde vrei sa ajungi sau de ce valoare sa îti dea biletul. Valoare care în general nu depaseste 3-4 RMB si pe care ti-o poti socoti pe un site foarte meserias. http://www.exploremetro.com. Are si varianta de harti pentru iPhone, pentru fericitii posesori. Eu înca mai astept ziua când o sa apara pentru Android. Gasiti aici nu numai Shanghai, ci o gramada de orase importante din Asia. V-am zis eu ca e o alta lume.

Shanghai – Maglev: „tren” cu levitatie magnetica, viteze de aproximativ 400 km/ora. Când l-au facut, chinezii i-au pus în fund pe nemtii cu care au lucrat. Pornind de la capete, s-au întâlnit la mijlocul traseului si când a fost sa puna împreuna cele doua segmente ale caii de rulare, au avut abatere de doar un milimetru. Nu l-am testat pentru ca mi-a tras Zhang Min teapa ducându-ma la Muzeul stiintei si Tehnologiei. Tare suparata am fost pe fatuca la sfarsitul zilei, de am zis ca nu o mai chem alta data cu mine. Acu ma gandesc ca poate nici n-o sa mai fie alta data. O sa desfasor subiectul, când i-o veni vremea. Maglev-ul face în prezent legatura între Pudong International Airport si Pudong, pe undeva pe lânga Liujiazui. Probabil ca în curând o sa se extinda pâna în Hong Chao, pentru ca acolo va fi un hub imens de comunicatii. În toamna trecuta un drum era 80 RMB, adica vreo 40 RON.

Beijing – metroul te lasa lânga orice punct de interes. Totul e sa te descurci dupa aia. Vezi Ajunul meu de Craciun. De la aeroport pâna la prima linie de metrou biletul de tren e 25 RMB, pe urma 2 RMB, tarif unic si calatoresti cât ti-e pohta. La fel ca si în Shanghai, la finalul calatoriei, nu poti sa iesi prin turnicheti decât daca predai biletul, care se refoloseste. Sau daca dai cu RFID-ul, în cazul în care îl ai în dotare.

Hangzhou – sunt în constructie primele 2 linii de metrou. Speram sa le fi terminat pâna la ora la care scriu, dar sunt prea optimista. Au reusit sa termine anul trecut trenul de mare viteza între Hangzhou si Shanghai, asa ca totusi ramân de admirat.

În rest, autobuze. Iarna si vara sunt mai scumpe, pentru ca trebuie aer conditionat. Taxarea se face si cu RFID, dar nu poti sa-l iei decât dintr-un singur loc. Se pare ca e pe categorii de vârsta, pentru ca am vazut de câteva ori în statii tineri si batrâni facând urmatoarea smecherie. Tinerii urcau, îsi decontau calatoria cu cardul, dupa care îl dadeau batrânilor care ramâneau în statie. Tot cu RFID poti sa folosesti si bicicletele primariei, dar pentru asta trebuie sa ai cel putin 300 RMB credit pe el, în semn de garantie. Trecatorul prin oras plateste la cutia milei, la urcare, între 1 si 5 RMB la autobuzele normale si cele turistice. Diferenta e data doar de faptul ca la cele din urma si se povesteste si în engleza care e urmatoarea statie si sa fii atent sa nu-ti lasi lucrurile prin masina. La cele „expres” tariful e de 3-4 RMB, iar în functie de sezon si se plateste tot la cutia milei, dar la intrarea în statiile respective. Astea sunt niste autobuze mai mari, cu distante mai lungi între statii si cu traseu cam de la un capat al orasului pâna la celalalt. Sunt vreo 300 de linii, pe total, asa ca aveti de unde alege, totul e sa stiti unde vreti sa ajungeti. Problema e ca hartile din statii sunt doar în chineza. S-a apucat un baietas sa faca o harta în engleza cu google applications, dar daca stii orasul si încerci sa suprapui traseul pe harta respectiva o sa-ti dai seama ca pica cu aproximatie la vreo doua strazi departare de realitate. Dar get directions merge brici.

Hong Kong – e în China, dar e cu totul altceva. Mai mult ca sigur pentru ca a fost aproape un secol al englezilor. Cuvântul de baza – „Octopus”. Un card RFID cu care poti în mare sa calatoresti, sa manânci la fastfood sau sa cumperi ziare sau înghetata de pe strada. poti sa îl iei de oriunde si sa-l încarci asisderea. Daca îl returnezi în mai putin de trei luni platesti o penalizare de 7 dolari Hong Kong, HKD pe mai departe, dar deja ti-e recuperata de discounturile ce le ai peste tot pentru ca o folosesti.

Sunt câteva linii de autobuz care pornesc de la aeroport si se raspândesc în tot orasul. Sunt mai ieftine ca si daca ai lua metroul de acolo: 40 HKD pentru autobuz, nu mai tin minte cât ar fi la metrou. Basca peisajul arhipelagului si plimbatul în jungla de beton a orasului. Pentru autobuzele astea sunt harti în aeroport. Pentru autobuzele de oras nu am gasit ceva asemanator si nu vi le recomand, pentru ca am avut aventura mea de noapte. O sa vina si rândul ei la povestit. Ideea e ca daca nu stii orasul, e mai bine s-o iei cu metroul, pentru ca ala te duce în punctele importante. Necazul e ca uneori te plimbi mai mult prin statii când schimbi liniile decât prin jurul a ce vrei sa vizitezi. preturile si la metrou, ca la tot ce e în Hong Kong, sunt cam duble fata de China. Un „dus” e în jur de 5-6 HKD, platibil la numarul de kilometri, la fel ca în Shanghai. În bani românesti, puteti aproxima, la fel ca RMB, 2HKD = 2RMB = 1RON.

Drum bun. Daca aveti si voi informatii despre alte orase, v-as ruga sa-mi scriesi si o sa le pun pe blog, mentionând sursa.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud