Regionalizare chinezească

MAP_0000Ştiu, imaginea din afară a Chinei e a unui monolit, a unei mase imense de furnicuţe care se mişcă la comanda marelui partid. Trebuie să vă spun că şi asta e ce se vede din avion sau privind dinspre Europa, de peste pârleazul Uralilor. China e mult mai descentralizată decât şi-ar dori guvernanţii noştri să fie România.

Dăm la o parte ideea de o ţară, două sisteme, care a apărut la revenirea Hong Kong-ului sub jurisdicţie chineză. După mine, decizia asta a fost luată doar din dorinţa de a evita mişcări sociale care s-ar fi putut extinde din arhipelag în Mainland. Undeva, în vreo cincizeci de ani, Hong Kong-ul va fi asimilat. Va mai coborî el stindardul pretenţiilor, vor mai evolua şi în Mainland lucrurile. Se va ajunge, în timp, la un echilibru. “Răbdare de chinez”, parcă aşa e o vorbă.

În rest, China e împărţită în 22 de provincii, 4 municipalităţi (în jurul oraşelor mai mari, cum ar fi Beijing sau Shanghai) şi taaaa-naaaa… regiuni autonome, acolo unde populaţia majoritară este de altă etnie decât han, cea considerată majoritară în China. Şi nu e o singură regiune, ci sunt cinci. Ia să vedem câţi români verzi ar sări de fund în sus dacă maghiarii şi-ar cere şi ei una în centrul ţării?

Pe lângă astea vin cele două regiuni cu administrare specială: Hong Kong şi Macau. Da, exact, paradisul jocurilor de noroc din Asia, locul unde se învârt în rulete cu mult mai mulţi bani decât în Vegas aparţine “comuniştilor” chinezi.

Ideea de bază e că toate subdiviziunile astea administrative au guverne proprii, care hotărăsc o bună parte din chestiile ce se întâmplă pe teritoriul lor. Cel mai bun exemplu, ba chiar hazliu pentru cine n-are de-a face cu el, e modul de înscriere a maşinilor. În majoritatea provinciilor e contra unei taxe rezonabile. În Shanghai ajunge să coste mai mult decât maşina, dacă-ţi iei una la mâna-doua, iar în Beijing te laşi la mâna sorţii, pentru că trebuie să-ţi câştigi tabla la un fel de loterie. Toate, în numele reducerii poluării din oraş. Şi aţi văzut şi voi în ultimele zile că nu e de şagă la ei.

Lăsând la o parte gluma, la Beijing se dă doar ora exactă în politica economică. Restul ţine de provincii cum se gospodăresc. Doar în cazul proiectelor de interes naţional se fac planurile din capitală.

Şi încă ceva. Provinciile lor sunt provincii istorice, cu denumiri istorice, nu ale unor puncte cardinale, aşa cum vor deştepţii noştri de guvernanţi să facă, de să nu mai avem nicio identitate.

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. Da, pe mine ma infunda rasul in legatura cu descentralizarea tarii noastre, sa vedem ce va iesi. La intrebarea ta cu cati romani ar sari in sus daca ar exista o regiune autonoma in centrul tarii, raspunsul e evident: multi. Eu incerc sa ii inteleg si pe unii si pe altii, dar tot nu vad o solutie potrivita pt ambele parti, doar ca lumea nu sta linistita si nici nu va sta linistita. Cat despre China, din cate vad eu pe harta au regiuni mari, foarte mari si regiuni mici. Si mai spui ca sunt si istorice si unele si autonome. Deci se poate. Numai ca noi nu avem “rabdare de chinez”… dar si la noi se va afla solutia “potrivita”/buna dupa multe dezbateri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud