Roz

Hm… se pare că deschid un nou serial despre culori şi nu am ajuns să-l termin pe cel cu relaţiile culinare româno-chineze. O veni şi vremea aia.

De dimineaţă am ieşit în grădină pentru că aveam în cap o idee de nişte poze cu o magnolie şi un piersic: totul roz, pe fond albastru, cu nori. Numai că onor magnolia mi-a tras clapa şi nu s-a hotărât să îşi deschidă florile, stând toată ziua cu bobocii închişi. Până în weekendul următor, când o să fiu pe acasă pe lumină de pozat, piersicul o să se scuture şi uite-aşa se ratează o capodoperă.

Şi atunci m-am gândit să merg în Parcul Botanic de la Macea, să pozez magnoliile de acolo. Dar nu eram hotărâtă. Ba că bătea vântul, ba că era frig, ba că “Batman”. Ca să mă motivez am început să mă joc cu poze mai vechi. Şi rămânând cu rozul în minte, iaca ce-a ieşit.

Nişte flori de prun decorativ, din ăla cu frunze bordo.

Un rododendron sălbatic, deasupra lacului Misurina din Alpii Dolomiti.

Nişte bonsai înfloriţi, în piaţa de flori din Hangzhou.

O floare de lotus de pe Lacul de Vest. Acelaşi Hangzhou.

Şi o fătucă ce a avut şi ea o idee roz. Tot pe malul Lacului de Vest, tot în Hangzhou.

Iar dacă e primăvară şi e roz, love is in the air… everywhere. Îndrăgostiţii sunt la fel, oriunde s-ar iubi.


Am început şi vreau să termin cu flori de cireş japonez. Sunt sigură că acum înţelegeţi de ce japonezii le iubesc. Timp de o săptămână e sărbătoare naţională şi furnicuţele cele harnice se opresc din lucru în ţara cireşilor în floare.

E greu de imaginat ce poate însemna săptămâna aceea. Am văzut la un moment dat un pps care mi-a intrat la suflet, iar anul trecut am vrut să merg să trăiesc şi eu experienţa. În definitiv, îmi ziceam eu, nu trebuie decât să trec gârla. M-am apucat de studiat pe webcam-uri starea cireşilor şi a vremii din Japonia, iar când am zis că e momentul potrivit şi nu risc să merg până acolo şi să-mi iau ţeapă, am trecut la acţiune. Numai că…

La Kyoto, unde am ţinut eu morţiş să ajung, nu mai era nici măcar un loc liber în vreun hotel şi cu greu se mai găseau în Osaka, de unde ar fi trebuit să fac naveta. Iar un bilet de avion pentru două ore de zbor era în jur de şapte sute de euro. După o socoteală sumară, am ajuns la concluzia că pentru trei zile nu aş fi putut ieşi sub o mie-jumate, ceea ce nu că mi-ar fi făcut gaură în buget; l-ar fi transformat de-a dreptul într-o gaură neagră.

În concluzie, am strâns din dinţi şi mi-am jurat că nu o să mai stau niciodată pe gânduri când o să-mi vină vreo idee năzdrăvană. Am făcut o altă rezervare la avion după ce mi-am găsit hotel pe buzunarul meu şi am zis “Hong Kong, păzea că vin!”.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud