Sase armonii

Una dintre principalele învataturi ale budismului este regula celor sase armonii.

Unitatea in convietuire Munciti împreuna, traiti în unitate ca fratii si surorile.

Unitatea in comunicare Nu spuneti lucruri care pot sa raneasca si nici nu va certati pentru ca acestea pot duce la ura si de la ura la lupta.

Unitatea în gând Luati în considerare parerea fiecaruia si gasiti o solutie comuna care sa îi satisfaca pe toti.

Unitatea respectarii preceptelor Încurajati-va si ajutati-va unii pe altii în practicarea budismului.

Unitatea daruirii Câstigul, indiferent de natura acestuia, trebuie împartit în mod egal cu ceilalti.

Unitatea cunoasterii Împartasiti cunostintele voastre cu ceilalti pentru a va creste reciproc nivelul cunoasterii, astfel încât toti sa ajungeti la acelasi nivel al întelegerii.

Plecând din India împreuna cu negutatorii de pe Drumul Matasii, ideile budismului au ajuns în China si, încetul cu încetul, stupa s-a transformat în pagoda. S-a pastrat însa credinta ca aceasta cladire, datorita ramasitelor calugarilor îngropati aici si a altor lucruri sfinte aflate în ea, e în stare sa potoleasca spiritele rele.

Pagoda Celor Sase Armonii din Hangzhou – Liu He Ta, pe numele ei original – e poate singurul obiectiv istoric „adevarat” din oras, fiind si una dintre cele mai mari din partea de sud a Chinei.

Înalta de saizeci de metri, a fost construita pentru prima data în 970 AD, în timpul dinastiei Song de Nord. Dar a fost si distrusa de câteva ori.

Constructia pe care o putem vedea în zilele noastre a fost ridicata în secolul al XIX-lea, pe structura celei vechi. Astfel, se întâlneste strania situatie ca partea de caramida din interior are sapte nivele, iar la exterior se observa treisprezece. Cum chinezilor le place sa se joace cu numerele, diferenta dintre etajele vazute de afara si urcate pe dinauntru da exact numarul armoniilor budiste.

Scopul cu care a fost zidita a fost de a domoli spiritele care ridica mareea ce face în fiecare an, în august ca apele Qiantang-ului sa curga în sens invers pentru o zi.

Dar nu toate sunt pe vrerea omului. Spiritele nu au fost niciodata potolite si Qiantang-ul îsi face an de an numarul, uneori luându-si tributul de vieti omenesti. Fenomenul însa s-a transformat din cosmarul navigatorilor de alta data în paradisul firmelor de turism din acum. Datorita Lacului de Vest, orasul e considerat unul turistic. Dar nu e numai asta. Hangzhou e si ultimul port de pe Marele Canal Chinezesc. În apropiere e templul Lingyin, cu ale sale 400 de statui ale lui Buddha, sculptate în calcarul dealului de alaturi. Toate aduc un aflux permanent de vizitatori. Numai ca la începutul lui august numarul lor creste, atras de Luna, precum valul care porneste din Marea Chinei de Est si intra adânc în estuarul Qiantang-ului.

Si totusi, de-a lungul veacurilor, pagoda i-a servit si pe vaporeni. Cum e asezata în locul unde râul face un cot, într-o zona cu vânturi puternice, în zilele cetoase de iarna vasele se ghidau dupa sunetele clopoteilor asezati în fiecare dintre cele opt colturi ale corniselor, pe toate cele treisprezece etaje.

Pe dinauntru, e de o simplitate dezarmanta. Nu va lasati înselati de poza cu care am început. Acel Buddha e de la templul Lama din Beijing. Pagoda Celor Sase Armonii are o scara abrupta care se desfasoara în spirala pâna la ultimul etaj.

La fiecare nivel interior se poate face înconjurul lui pe partea de lemn sau se poate traversa prin mijlocul structurii de caramida.

Se mai pastreaza unele picturi mai vechi, dar sunt departe de exuberanta celor din cladirile reconstruite recent. Între noi fie vorba, se vede ca vin din sufletul celui care a pus vopseaua pe pereti si nu sunt facaturi care sa atraga turistii.

De remarcat e îmbinarea dintre pereti si tavan. Aici am vazut pentru prima data stilul respectiv. Se spune ca nu se foloseste niciun cui, dar este una dintre structurile cele mai rezistente la cutremure.

Prima data când am urcat în ea, am abandonat pe la etajul al treilea, din interior. Am revenit cu forte proaspete, dupa trei ani si am mers pâna la capat. De cum am fost speriata de scari la prima ascensiune, când am ajuns în vârf am fost rasplatita pe de-antregul de privelistea celui mai mare râu pe care l-am vazut vreodata si de dealurile line din jur.

În imediata vecinatate a pagodei, trece peste râu cel mai mare pod cu doua nivele din China – jos, cale ferata, sus, sosea. Numai ce-l terminasera, chinezii, înaintea celui de-al doilea razboi mondial si a fost mândria lor. Dar au preferat sa-l arunce în aer pentru a opri înaintarea trupelor japoneze.

Daca nu v-am plictisit pâna acum… La drept vorbind, sper sa va fi facut curiosi… Ei bine, daca va face placere, va invit la mai multe poze.

Bookmark the permalink.

4 Comments

  1. de plictisit nici nu poate fi vorba. poate doar de o dorinta irezistibla de a merge sa vad cu ochii mei.

  2. incredibil! sunt minunate pozele! cred ca am sa fac in asa fel incat la batranete sa ma plimb peste tot in lume. sunt prea multe locuri frumoase de vazut

  3. ce frumos e acolo, vreau si eu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud