Sexul la chinezi

sexinchinaÎn China nu discuţi despre două subiecte: politică şi sex. De primul m-am mai atins, chiar dacă foarte rar şi la suprafaţă, cu fătucile mele, dar despre al doilea, daca aduceam vorba, se schimba urgent subiectul discuţiei.

Cineva zicea la un moment dat că nu se vorbeşte despre sex nu din prea multă pudibonderie, ci pentru că e considerat o chestie mult prea personală ca să fie adusă în văzul lumii. Ce se întâmplă în dormitor e strict treaba celor care împart patul. La fel ca şi familia. Dacă un european, dar mai ales un american, ar veni la o cină de afaceri împreună cu soţia, chinezul n-ar face asta niciodată. Familia e refugiul lui din calea puhoiului de oameni cu care trebuie să se lupte pentru existenţă, de dimineaţa până seara.

Dar dacă nu se vorbeşte, asta nu înseamnă că nu se face şi, din ce am reuşit să extrag de la băieţii nechinezi, se pare că nu prea se plictiseşte lumea prin iatac. Nu degeaba rar vezi vreun laowai (străin) care să stea mai multă vreme în China şi să nu-şi tragă o nevastă chinezoaică. Un tip, despre care înclin să cred că e expert în materie, mi-a spus că, după ce ajungi în patul unei asiatice, femeile din celelalte rase nu mai prezintă interes. Şi cum în orice există un superlativ, dincolo de japoneze doar paradisul se mai întinde.

Dar lucrurile se mai schimbă. În urmă cu treizeci de ani, filmele româneşti aveau succes nebun în China pentru că li se părea că patosul cu care Piersic o strângea în braţe pe Anuţa era culmea erotismului cinematografic. Un studiu din 1989 arăta că doar cincisprezece tineri dintr-o sută ar fi făcut-o înainte de cununie. În schimb, acum procentul lor merge undeva pe la şaizeci, şaptezeci. Başca faptul că, aşa cum o să puteţi vedea în filmul de mai jos, perceput în trecut ca o manifestare a dragostei, mai nou, junii chinezi consideră sexul ca pe o distracţie. Şi nu cred să mai treacă multă vreme până să-l transforme în gimnastică de întreţinere.

Într-adevăr, lucrurile se schimbă. Nu însă şi în concepţia părinţilor. Pe cât nu le mai arde copiilor să se căsătorească, fiind prea ocupaţi de lupta cu viaţa din jungla de beton, pe atât babacii şi-i doresc cu unicul nepot. Pentru că aşa ştiu că bătrâneţile le vor fi asigurate.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Pana la urma conteaza traditia si eternul si fascinantul unic fiu/nepot si asigurarea unui pahar de apa la batranete. Oricum, eu, una din afara, cred ca pt ei politica “UNICULUI” i-a cam distrus. Acuma sunt nu stiu cate milioane de batrani, multi parasiti, de mai marii dau legi de vizitare a parintilor de catre unicii fii/fiice (e cam urat sa ai o fiica si sa nu poata transmite numele clanului mai departe). Pe langa acest lucru, eu cred ca ei pun mare accent pe familie si fiul/fiica pierduta in lupta junglei nu le mai transmite sentimentul familiei, celei antice chinezesti cu multi copii si etc etc etc. Cred ca si noi patim ca si ei, numai ca noua nu ne impune nimeni un copil, ci ne forteaza din motive ce apartin unui alt coltisor de lupta din marea jungla.

  2. Ma bucur ca tinerii din orasele mari sunt deschisi, dar ma infunda rasul de disperarea parintiilor si in acelasi timp, eu cred ca exista o mare presiune pe umerii urmasiilor de a se aseza la casa lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud