O zi, de s-o șterg din calendar

Crying-ggDe dimineață am primit un mail de la o fătucă din China. Mi-a spus că a plecat din firmă și că vrea să-și facă o afacere pe cont propriu. Bravo ei!

Și mi-a mai spus de planta mea. Aia de care m-am îndrăgostit în China, pe care am cumpărat-o pe nevăzute și n-am putut s-o aduc în țară pentru că nu mi-a încăput în geamantan. Aia pe care am plantat-o în curtea fabricii și-mi trimiteau fetele poze cu ea în fiecare an, când înflorea. Planta de la care mi-am luat rămas bun ca de la o soră, când am plecat și căreia i-am promis că o să trec s-o văd când oi mai ajunge prin China.

Au căsăpit-o pe Mihaela mea, la fel cum au făcut cu rozmarinul lui Dinevio și cu toate plantele care erau în părculețul ăla. Cică nu le-a mai ajuns spațiul să-și parcheze mașinile. Parca-mi-aș bocancii cu noroi pe masa lor de Paști.


Îmi fac bagajul, îmi iau echipamentul de zbor, ala care nu piuie la scanare – că nu-mi face nicio plăcere să fiu pipăită de tipe, arunc rucsacul în spinare și plec la aeroport. Scot liniștită laptopul, mă întreabă polițaiul dacă n-am parfumuri, creme sau alte alea cosmetice. Știind că la mine mai repede găsești sârme decât farduri, îmi bag liniștită rucsacul la RX.

Naiba s-o ia de treabă, că de dimineață mi-am aruncat înăuntru toate droadele și pastilele, dar nu am mai căutat dacă n-am chestii interzise. Și se apucă polițaiul să cotrobăie de mai-mai să ajungă să-mi fluture în văzul lumii chiloții și restul hainelor de-o zi pe care le țin „la purtător” pentru momentele alea, speciale, în care bagajul de cală ajunge la câteva zile după mine și începe să mă caute prin hoteluri.

Noa! Îmi găsește brișca. Nu știți care brișcă? Aia a soldatului elvețian, primită de la taică-meu. Dacă stau să mă gândesc, ăsta e singurul cadou pe care mi l-a făcut într-o viață de om, dacă le dau la o parte pe alea venite pe filiera Moș Crăciun și Iepurașul, de pe vremea când încă mai credeam în bazaconii. Fix brișca aia care m-a însoțit peste tot în lume și cu care mă lăudam că are la activ mai multe sticle de bere deschise decât cartofi curățați. Aia pe care mi-au recuperat-o carabinierii după ce mi-a fost spartă mașina în Italia.

Mi-e o ciudă de mor. Am uitat de cuțit pentru că o vreme nu l-am avut cu mine. Săptămâna trecută l-am găsit la Curtici, în geanta cu care am fost ultima dată la ruși și l-am pus în rucsac, cu gândul să-l transbordez în geanta de cală pentru greci. Și am uitat de el.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Ăsta e un coșmar de-al meu, să-mi bag briceagul din grșeală în rucsacul mic în loc de ăla mare, care merge la hală. Îmi pare rău pentru planta ta, și eu am plantat niște copăcei prin Bulgaria (unu e chiar în Vama Ruse, anul trecut era încă acolo), dar cel plantat la Restaurantul Baikal dintre Ruse și Byala nu a supraviețuit…

  2. Cu planta asta am avut un adevarat fix. E o specie de magnolie care are niste flori mici, dar miroase foarte puternic a banane coapte. De fapt, englezii ii si zic banana shrub.

    Am incercat s-o inmultesc cat am fost in China, am adus de acasa si hormoni de inradacinare, dar nimic. Pana la urma cineva mi-a facut rost de o planta (cica cea mai mica din pepiniera, asa cum cerusem) dar mi-a venit cu un monstru de 1.5/1.5 m si vreo 10 kile de pamant la radacina. Din China iti trebuie o gramada de hartii ca sa aduci plante in Europa. Pe asta mi-au omorat-o.

    Am cumparat pe internet seminte care au fost teapa, am gasit tot pe internet plante la 2-3 ani, dar se pare ca nu sufera aerul uscat din Romania, pentru ca toate mi-au murit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud