Time Lapse

Nu stiu cum îi spune exact tehnicii, în româneste. Ideea e ca se comprima în câteva secunde de filmare evenimente care dureaza minute, ore sau chiar zile. E opusul lui slow motion, high rate photography. Va mai amintiti de expresia “filmat cu încetinitorul”. Când eram copil si ma uitam la câte-un meci de fotbal, îmi închipuiam tot timpul ca reluarile cu încetinitorul sunt facute de un nene care pune frâna peliculei.

Principiul de baza al ambelor e diferenta de viteza de înregistrare a cadrelor, fata de cea de redare. Pentru ca o succesiune de imagini sa para ochiului uman o miscare continua, e nevoie de o rata 24 de cadre pe secunda. Slow motion reprezinta ceea ce depaseste valoarea asta în momentul în care se înregistreaza. Chiar cu mult, daca îmi permiteti sa-mi exprim parerea. Un fulger filmat la adevarata lui valoare ar trebui sa beneficieze de o rata pe la 500.

Time lapse, însa, e munca de chinez a fotografilor. Uneori stai ziua întreaga sa obtii un minut de filmare. Asta, pentru ca repetarea pozelor se face la intervale foarte mari de timp.

Sunt foarte multe chestii din natura care devin spectaculoase daca sunt filmate cu tehnica asta. Un time lapse clasic e filmul în care vezi cum se deschide o floare.

Sau cresterea frunzelor de feriga.

Tot dereticând youtube-ul în cautarea unor filmulete de genul asta, am dat si peste un incediu de padure.

Sau peste o aurora boreala din Norvegia.

Tot citind pe forumuri despre chestia de fata, am vazut lume spunând ca, în principiu, nu e mare scofala sa faci un time lapse. În definitiv, nu-ti trebuie decât o camera foto, timp liber si o oarecare tacaneala care sa te tina pe loc si cu ochii fixati într-o directie atâta amar de vreme. Diferenta pâna la arta, ca de obicei tine de talent.

Din pacate, ce am vazut marfa româneasca pe youtube, cel putin ca spectacol urban, nu m-a prea impresionat. Sunt atâtea locuri faine care ar putea fi filmate. Din pacate vezi parcari de centre comerciale si nori care se plimba peste blocuri comuniste.

Luati la gramada, nici europenii nu prea dau semne de imaginatie. Probabil ca de la un anumit nivel nu mai e destul doar geniul, mai ai nevoie si de niste bani pentru scule mai sofisticate. Cum ar fi de exemplu un elicopter pentru filmari de la înaltime. Si de un mester dibaci care sa faca montajul si sincronizarea cu coloana sonora. Pentru ca ce veti vedea în continuare sunt adevarate productii.

Ca idee, cel mai mult mi-a placut Vancouver-ul.

Ca tehnica fotografica, Shanghai-ul asta îmbina time lapse-ul cu o filtrare foarte desteapta a culorilor.

În rest, va las sa admirati.

Bucuresti

Shanghai, din nou…

Tokyo

Hong Kong

New York

Venetia

Paris

Ei, si pentru ca tot am pomenit de munca de chinez, uite aici o tanti care face origami un decor chinezesc de nunta. Va dati seama ce exemplu de munca migaloasa, pe principiul ca repetitia e mama învataturii, e aici? Eu n-am avut rabdare sa ma uit cap coada nici macar la time lapse, ci am fentat pe “repede înainte” si am sarit peste anumite faze. Ea a facut însa în timp real toata smecheria.

Iar la sfârsit, sa avem o saptamâna racoroasa, ca linistita n-are cum sa fie.

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. Ce tehnică minunată e time lapse-ul !!
    mulțumim că ne-ai împărtășit aceste filmări .
    E extraordinar ce poți face în zilele noastre 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud