La revedere, prieten drag.


A intrat la noi în casa în urma cu cincisprezece ani. Un catel într-o cutie de biscuiti. Ne-a invadat din prima clipa sufletele si pe urma fiecare coltisor din casa.

I-am spus Rajko. Am zis ca toata lumea da câinilor nume americane. Al meu trebuia sa fie altfel pentru ca era al meu. Si mai e si vorba ca nimeni n-a vazut cal verde si sârb cuminte. Nu stiu daca a fost prostioara pe care sa n-o fi facut.

A fost cel mai credincios câine. De azi, de la amiaza, e îngeras.

La revedere, prieten drag. See you on the other side.

Bookmark the permalink.

6 Comments

  1. imi pare sincer rau. cam inteleg prin ce treci. big hug!!!

  2. Stiu cum e sa te atasezi de un caine. Al meu la 12 ani m-a parasit. Un amstaf ce nu i-a facut rau nici macar unui tantar. Asa se intampla, va fi bine pana la urma.

  3. Imi pare sincer rau. Sper sa treci peste cu bine ….

    • @Aliceee. Multumesc de gânduri. Am trecut, chit ca nu a fost foarte usor. A fost câinele care ani la rând m-a aşteptat în stradă încă înainte să plec eu de la serviciu, câinele care mi s-a băgat în pat şi s-a aşezat la spatele meu să mă încălzească într-o perioadă când nu am fost în stare să mă mişc săptămâni în şir şi când marea majoritate a oamenilor pe care i-am considerat prieteni au uitat de mine.

      Mai greu e de maica-mea pentru ca s-a obisnuit cu el ca si cu un copil. Daca nu i-am fost eu pe acasa, l-a adoptat pe el.

  4. Te inteleg. Am trecut prin ceva asemanator in Iunie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud