Indonezia, asa cum am simtit-o – partea a doua

Royce mi-a zis într-o zi ca muncesti un an în Europa si pe urma traiesti zece în Indonezia. Poate ca nu o fi chiar asa, dar si daca e numai pe jumatate si tot merita. Problema e ca dupa cei cinci petrecuti sub cocotier, trebuie sa te întorci si s-o iei de la capat. Ori dupa atâta întrerupere, cine te mai baga în seama? Cel putin în meseria mea mi-as putea permite ghidusia asta doar în pragul pensiei. Ca altfel as ramâne pururea somera.

Daca nu esti foarte pretentios, poti sa manânci la un atelier de frigarui cu 2 dolari o masa si sa traiesti mai la periferie, într-o garsoniera de 30 de metri patrati cu vreo 30 de dolari chirie pe luna.

Înca locuintele sunt ieftine în Indonezia. Pentru buzunarul nostru. Nu stiu care o fi pretul chichinetelor din mahalalele care sufoca orasele.

În locuintele noi, care apar tot mai multe, pe zi ce trece, aceeasi garsoniera ajunge pe la 30000 de dolari. Deci, pe undeva 1000 de dolari metrul patrat. Pentru indonezieni nu e tocmai ieftin, dar s-au inventat si la ei creditele ipotecare.

Daca va bate gândul sa va investiti economiile într-o casuta de vacanta la ecuator, pregatiti-va sa va asezati la start, ca sa nu ramâneti la coada. Pe moment nu se vând locuinte sau terenuri decât cetatenilor indonezieni, dar se pregateste o schimbare a legii. Deja sunt tot mai multi malaezieni care cumpara sub paravanul unui indonezian si se muta aici. Motivul este ca Indonezia e ceva mai permisiv-democratica. Aici Sharia, legea popilor musulmani, e batuta în cuie doar prin provinciile autonome, cum e Aceh-ul si prin unele cartiere ale Jakartei. În rest, sunt unele influente, dar lumea îsi vede mai departe, linistita, de viata.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud