Învatamântul pe la altii

Una mai scurta si fara poze. De altfel si mai seaca decât celelalte.

Am fost în Indonezia pe vremea BAC-ului si am simtit toata circoteca legata de el doar citind ziare si bloguri. Am ajuns acasa ca sa prind în plin isprava dascalilor care s-au vrut titularizati, dar luata cu lucrul, tot la ziare m-am limitat. La o adica, am cam depasit momentul scolarizarii personale, odrasle care sa aiba de lucru cu scolile nu am, asa ca subiectul pentru mine se încadreaza în lejera categorie a faptului divers.

N-are rost sa-mi mai dau si eu cu parerea. Am impresia ca s-a scris tot ce se putea scrie. Ce vreau sa va povestesc azi e discutia ce am avut-o cu colegul indonezian despre învatamântul de la ei din tara.

În Indonezia totul se plateste la scoala. Mai mult, daca alegi o scoala sau gradinita particulara, mai putin, undeva pe la 10%, daca nu-ti permiti prima varianta si îti lasi odrasla la o institutie de stat. În general si pe cât posibil, lumea fuge de scolile de stat pentru ca acolo nu sunt fonduri, iar profesori ajung ciurucurile care nu sunt acceptate în scolile particulare.

Nu stiu ce salariu are Royce, dar într-o tara în care salariul minim e de 100$ pe luna, gradinita particulara pentru fiecare dintre cei doi copii ai lui, timp de un an, îl costa cam 1000. Tot de dolari. Scorul scade putin în scoala primara, pentru ca e obligatorie, dar creste treptat pentru celelalte forme de învatamânt, ajungând aproape prohibitiv la momentul facultatii. Costul mediu al unui an de inginerie e pe la 11000$. Asa ca cei care ajung sa faca scoala pe bani în România se pot socoti privilegiati ai sortii.

Partea proasta e ca nu exista examene de admitere în Indonezia si înveti doar cât îti poti permite sa platesti. Cel putin începi, pentru ca, spre diferenta de fabricile noastre de diplome, nu e garantat ca termini. Mai sunt credite pentru studenti, dar, în principiu, bogatii pot sa-si aleaga sa studieze ce vor, restul – ce pot.

S-a gasit totusi o alternativa. În Malaezia si Singapore învatamântul universitar e mai ieftin. De când au descoperit asta, pe an ce trece, tot mai multi indonezieni aleg sa studieze în vecini.

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. Varianta ca indonezieni fug la vecini e asemanatoare cu varianta francezilor, norvegienilor care fug la noi pentru a-si face studiile la medicina ( generala, stomatologie, veterinara) pt ca e mai ieftin decat la ei si se intra mai usor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud