Mai mult sau mai putin români: Maria din Bucuresti

Dupa ce ne-am întors de la restaurant acasa la Fei si la Pier, vecinii care nu au fost invitati la nunta au început sa vina sa felicite mirii.

Cred ca la noi ar fi fost suparare maxima, din aia de nevorbit cu mireasa luni de zile. Auzi, tu, sa fii vecin în sat si sa nu fii chemat la nunta. Italienii, în schimb, înteleg diferenta dintre cei apropiati si restul lumii, iar cei din urma nu se supara.

Tin minte ca m-a prins într-un an ziua mea în Italia si secretara care le stia pe toate a vrut sa-mi faca o mica petrecere. Dar cum? Sa faca o prajitura pe care s-o mâncam în pauza de masa în biroul lui Paolo doar câtiva care eram în trupa. Asta ar fi însemnat ca restul biroului sa stea sa se uite în gura noastra. I-am zis ca nu pot face asa ceva si tipa a ramas foarte uimita. Mi-a spus ca nu ma obliga nimeni sa sarbatoresc cu cine nu am chef. Tocmai pentru ca sarbatoresc ca sa ma simt bine. Punct.

N-am putut trece peste faza asta, asa ca am preferat sa îi scot în pauza de prânz la o pizza pe cei cu care planificase secretara sa sarbatorim. Sperasem ca e pe ascuns si restul lumii nu afla. Dar ne-am întors si nu mai stiu care s-a apucat sa ma laude în mijlocul biroului ca e ziua mea si ca am facut cutare si cutare. Eu as fi preferat sa se deschida pamântul sub mine. Ceilalti, în schimb, fara sa-mi arunce priviri chiorâse, au venit si m-au felicitat.

Dar sa revenim la Fei. Printre toata lumea aia care s-a perindat, la un moment dat a aparut o fata cu trasaturi diferite de ale italiencelor. Spre diferenta de alte vecine, cu ea Fei s-a întins la povesti, iar de aici mi-am dat seama ca e “mai de-a casei” decât restul. La un moment dat ne-a facut cunostinta si mi-a prezentat-o ca vecina ei, Maria, care e si ea românca.

Am stat si eu ceva vreme la povesti cu ele si asa am înteles ca Maria s-a stabilit în satul respectiv, îsi poarta grija casei si serviciului si s-a integrat în comunitatea despre care v-am mai povestit eu ca are în calendarul sarbatorilor si pe cea a imigrantului.

De cum am vazut-o, atentia mi-a fost atrasa de pielea mai închisa la culoare si trasaturile ce te duc cu gândul spre India. Dupa ce am auzit-o vorbind româneste, am simtit dincolo de accentul de Bucuresti si pe cel caracteristic etniei, chiar daca estompat.

Dar doar eu am vazut tiganca din ea. Pentru ei e doar o alta românca venita în Italia, una dintre cele care-si vad de treaba lor si pentru care usile caselor din vecini sunt deschise. Asa cum tot românce sunt si cele cu fuste largi si înflorate, care cersesc si fura prin orasele mari.

Bookmark the permalink.

6 Comments

  1. Etnia e RRoma acum, conform cu spusele legilor din România.
    😉 😀

    • Mai, Teo, eu de tigani ii stiu si cand rostesc sau scriu cuvantul respectiv nu o fac la modul peiorativ.

      Tot la fel, nici articolul asta nu are conotatie peiorativa. M-am bucurat pentru fatuca aia ca si-a gasit locul intre niste oameni care o respecta pentru ce face, nu pentru culoarea pielii, asa cum ma bucur cand aud de orice tigan ca reuseste prin alte mijloace decat cele ilegale. E un semnal ca se poate si altfel.

      • Clar ca se poate, clar ca ei pot. Eu cand am citit articolul nu am vazut nicio rautate in el, din contra. Bine ar fi, daca am avea oameni mai deschisi la mine si s-ar pune accentul si pe minoritatea aceasta, nu doar pe alte minoritati, si clar ma refer la cea maghiara. In tigani, toti arunca cu ce le vine la mana, la gura etc etc etc. Insa sunt si ei oameni si asta conteaza.

  2. hai sa facem un efort de imaginatie si sa ne aflam in fata tiganului care vine de la fabrica , trecandu-ti pe la poarta in acelasi timp cu viorel, vagabondul satului, cel care o tine numai in scandaluri si furtisaguri( roman get-beget dealtfel).Cat respect atribui fiecaruia?
    La mine in sat erau tigani si tigani, romani si romani.Se spune ca unii tigani “s-au romanizat”. Astia sunt aia care isi vad de treaba, au servicii, isi dau copiii la scoala, se poarta civilizat, iar unii chiar nu prea mai vorbesc tiganeste.Le dai buna ziua, vorbesti cu ei, va ajutati la nevoie, dar nu ii chemi la nunta copilului. Problema este cu aia “neromanizati”, adica cei care se ocupa in special cu activitati ilegale, nu au servicii, se tin de scandaluri,iti este frica sa ai de-a face cu ei, pentru ca acum iti zic: “sa-ti traiasca copiii, sa ti-i vad la facultate, pupati-as picioarele ca m-ai ajutat”, iar dupa ce pleci de langa ei vezi ca ti-a disparut portofelul din buzunar.
    Deci neromanizat inseamna necivilizat, ramas la stadiul de ciorditor, nesimtit, mincinos, prefacut,lenes, rau, prost.
    Romanul l-a cunoscut pe tigan de mic copil, si cel mai adesea a avut de-a face cu o fire vicleana si rautate, lipsa de prejudecati si de demnitate. De aceea nu vrea sa aiba de-a face cu aceasta categorie de oameni, ca sa nu se “arda” . E pur si simplu un alt reflex de aparare format si, ca orice reflex, este inconstient.

    • @Nori

      Ai perfecta dreptate. Si din pacate exemplele de genul Mariei sunt mult mai putine, in comparatie cu faptele care te fac sa ai reactii negative la etnia respectiva.

      Experientele mele cu tiganii se intind de la fostii angajati ai parintilor, care veneau la noi in casa si cu care beam dimineata cafeaua, pana la cei care, in perioada in care am fost in China, au escrocat-o pe maica-mea cu un truc destul de folosit in zona, pe urma mi-au bruscat ambii parinti si au luat din casa toti banii pe care ii aveau si ii aveam stransi.

      Daca in momentul ala as fi fost acasa, cred ca ar fi iesit cu moarte de om. Asa ca la mine respingerea e mai mult decat un reflex si cand am cunoscut-o pe Maria asta a fost prima tentativa de reactie.

      Dar mi-am zis ca cine sunt eu sa ma amestec in treburile unui om care a incercat s-o apuce pe alt drum si pana la urma a reusit. M-am bucurat ca e un altfel de exemplu si am mers mai departe.

      Am citit si parerea echipei adverse. A unui tigan care ajuns in Suedia a terminat o facultate, si-a facut o familie cu o suedeza si continua sa urasca romanii care in copilarie l-au discriminat si sa se bucure de fiecare data cand auzea ca unii de-ai lui au tras teapa unora de-ai nostri.

      Va fi foarte greu sa se ajunga la un echilibru

  3. Pentru faza cu ‘deschiderea pamantului sub tine’ pot observa ca esti o persoana cu mult bun simt.Sincere felicitari pentru gandire !Iar in legatura cu Maria,atata timp cat femeia munceste cinstit si nu face de rusine tara noastra are tot respectul meu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud