Căpșuni, ananas

Jurnal de căpșunar, în România. 🙂

capsuni in ananas

Maică-mea își dorește de vreo câțiva ani să aibă căpșuni albi, din ăia despre care se spune că au gust de ananas. Primea catalogul de la Bakker, se uita la preț, ofta și îl arunca la grămada de aprins focul. Nici nu mă mir. Priviți și voi ce prețuri de fițe au domniile lor. Eu una nu aș face așa ceva pe piața din România. Dar poate că bat monedă pe faptul că românul e snob și cumpără tot ce e scump.

bakker

Din curiozitate, în primăvară, am căutat pe internet dacă nu aș putea găsi plantele astea mai ieftin. Așa am găsit semințe pe ebay. Am mai avut prin anii ’90 o tentativă de a scoate căpșuni din semințe, dar au murit la scurt timp după ce au răsărit. Mi-am zis că, totuși, merită să mai fac o încercare.

comanda ebay

Am comandat 3 plicuri de câte 10 semințe fiecare, în ideea că măcar o plantă să rezulte din fiecare și tot îmi iese la jumătate de preț față de Bakker.

Mi-au venit destul de repede din Germania, în plic, prin poștă. Am pus în ghiveci pământ de înrădăcinat butași de la Dedeman – cel mai bun produs din domeniu pe care l-am găsit până acum, l-am udat, am presărat semințele, am presat ușor, am acoperit cu o folie alimentară de plastic și le-am pus în geam, la soare. Soare de primăvară, să fie clar. Probabil dacă aș face faza asta acum, le-aș fierbe.

La început au apărut vreo 4-5 plăntuțe și mi-am zis că și dacă jumătate supraviețuiesc, tot a meritat efortul. Dar s-au apucat dragele mele să răsară, de într-o săptămână a fost plin ghiveciul.

Tot ne-am temut să le răsădim, până într-o zi când ne-am trezit că au flori. Atunci am zis că nu le mai mutăm de la loc, până nu trec fructele.

Azi am mâncat primele 2 bobițe, din tufa care arată fix așa.

Poanta e că fructele au arătat mai mult așa:

capsuna

Și asta m-a făcut să caut pe net alte semințe, care sper să respecte forma celor de la Bakker. Cât despre gust, nici vorbă de ananas. Un vag gust de căpșună, acrișoare și cu o puternică aromă de flori de salcâm. Cei care le-au mâncat în copilărie, știu ce vreau să spun. Nu e ce am sperat, dar mă bucură gustul copilăriei, așa că nu consider că am luat țeapă.

Buuun. Să vedem și partea cu ananasul. Prin iarnă am fost cu maică-mea la Dedeman și am văzut plante, dar ni s-au părut prea scumpe pentru moftul de a mănca fructul crescut de noi. Numai că între timp maman a găsit în nu știu ce revistă că se poate face plantă din fruct.

Așa că în urmă cu două luni am luat unul cu moțul de frunze cât mai proaspăt, i l-am retezat, l-am lăsat vreo patru zile la uscat, la soare și pe urmă am desprins cam trei straturi de frunze de la bază, l-am plantat în pământ de la Dedeman și de atunci maică-mea îl ține în permanență ud. Când vede că începe să se usuce, îi toarnă apă în mijlocul mănunchiului de frunze.

Rezultatul? După cam o lună am observat rădăcini în vasul transparent în care e plantat. Acum a dat și un nou strat de frunze în mijloc și arată așa. Dacă am văzut că a ținut figura, am repetat-o și până acum nu dă semne că i-ar merge prea rău.

De ce cresc la noi plantele de parcă le-am trage de urechi? Necunoscătorii trucului ar spune că de vină e dragostea ce le-o purtăm. Secretul e că maică-mea strânge apa de ploaie și le udă doar cu așa ceva.

Dacă ajungeți prin China, pe la vreun templu sau un obiectiv turistic o să vedeți vase mari așezate la burlanele de scurgere a streșinilor. În vechime chinezii credeau că ploaia e formată din lacrimile zeilor și e păcat dacă nu e adunată orice picătură.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. E un lucru mai mult de cunoscut cel referitor la apa de ploaie…De ce oare se dezvolta plantele mult mai bine dupa o ploaie si nu dupa o udatura facuta de noi?

  2. Uitandu-ma pe netul in limba romana uite ca am aflat
    pe saitul dvs.. Trebuie sa apreciez ca sunt placut surprins de
    calitatea articolelor de pe aceasta pagina si va urez cat mai mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud