Flori care simt flori care mor

Nu mă dau în vând dupa florile tăiate. Nu de alta, dar văzându-le cum mor în vază, îmi ridic în formație de luptă tot felul de pitici care pe urmă încep să-mi ciocănească mărunt pe creier. Așa că nu știu ce mi-a venit săptămâna trecută, de s-a legat de mine un buchet  de lalele. Na, am vrut, probabil, să simt o urmă de primăvară în casă.

Duminică am dat o fugă până la Curtici, dar înainte de asta am zis să pun lalelele la lumină. Le-am luat de pe masă și le-am înfipt între plantele pe care le am în locul fostului geam.

Luni, seara, mi s-a părut că ceva nu e ok printre verzituri. Pe calathea n-am prea băgat-o în seamă, că o știu că-și strânge frunzele cum începe să se întunece. Spathiphyllumul, însă, era tare într-o rână. Dar nici cu el nu mi-am bătut capul. Mi-am zis că i-o fi sete , dar seara nu primește apă, decât în cazuri extreme. Să poată dormi lin peste noapte.

flori1

Și ținându-mă de promisiune, de dimineață am vrut să le ud. Dar tocmai nu era nevoie. Și am văzut că și calathea era întoarsă, ca și cum ambele surate s-ar fi ferit de lalelele din vază. Exact reacția aia de repulsie pe care o ai față de un cadavru.

flori2

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud