Leurdă, reloaded

rezultatul

Anunț important pentru țară! A reapărut leurda pe piață și se menține la aceleași cotații bursiere ca anul trecut. Toate se grăbesc anul ăsta, de parcă le-ar mâna rușii din urmă. M-am uitat prin blog și am văzut că anul trecut am scris prin aprilie pe același subiect. În seara asta am inventat o chestie nouă. N-am mai ajuns să-i fac și poze, că a mirosit prea tentant. În principiu, arată ca și cea de anul trecut, dar de data asta am făcut-o salată crudă. So… luați o legătură sănătoasă de leurdă, tăiați-o cam la doi centimetri și o îmbălsămați cu puțin ulei picant (ulei de măsline în care puneți fulgi de ardei iute și uitați de el vreo câteva săptămâni sau dați o grămadă de bani pe el gata-făcut în magazin), cam o lingură de zeamă de lămâie, un iaurt mic și cam o sută de grame de brânză … Citește mai departe…

Trento

25TrentoCasteloBuonConsiglio.JPG

Mi-au venit în minte tot felul de titluri fornăitoare, dar până la urmă m-am hotărât s-o spun scurt și răspicat. Am trecut prin Trento în noiembrie, 2007. Mi-a fost în plan s-o fac, pentru că un fost coleg pozar mi-a lăsat de înțeles că orașul se pretează la tras în obiectiv. Sincer, nu am fost prea pregătită să-l înțeleg pentru că nu mi-am citit lecția înainte de plecare. La drept vorbind, nici nu am știut că nu e în Veneto. Abia când mi-am calculat cu google maps câți kilometri am de condus, mi-am dat seama că trec în altă regiune. Alegerea momentului a fost scurtă. Eram în delegație, urma să vină iarna și aveam de circulat prin munți, așa că n-am mai stat pe gânduri. Mi-am socotit că dacă nu chefuim toată noaptea de vineri și plecăm la drum la o oră decentă, ne ajunge o sâmbătă să vedem ce … Citește mai departe…

Gunoaie și oameni

Luați-o cum vreți! Nu mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu obiceiul blocului de a separa gunoiul de chestii reciclabile. Cum am hălăduit vreo trei ani prin Italia, chiar mi s-a părut de bun simț. Se pare că nu e universal răspândit în Timișoara. Unde am stat prima dată în chirie nu se practica. Ce mi s-a părut aiurea a fost să fie tomberoane puse pe holul de la intrarea în bloc. Mai ales că nu tot românul are atâta educație să țină două pungi, pe una s-o arunce în ghenă și pe cealaltă cu cartoane, PET-uri și cutii de bere s-o ducă la locul ei. De multe ori trăzneau hardughiile de reciclabile a gunoi zborșit de-ți mutau nasul și își pliau duhoarea perfect peste mirosul de rahat dospit ce răzbătea de la conductele sparte din beci. Ce să-i faci, bloc de pensionari și chiriași. Primii stau cu miile de … Citește mai departe…

Flori care simt flori care mor

flori2

Nu mă dau în vând dupa florile tăiate. Nu de alta, dar văzându-le cum mor în vază, îmi ridic în formație de luptă tot felul de pitici care pe urmă încep să-mi ciocănească mărunt pe creier. Așa că nu știu ce mi-a venit săptămâna trecută, de s-a legat de mine un buchet  de lalele. Na, am vrut, probabil, să simt o urmă de primăvară în casă. Duminică am dat o fugă până la Curtici, dar înainte de asta am zis să pun lalelele la lumină. Le-am luat de pe masă și le-am înfipt între plantele pe care le am în locul fostului geam. Luni, seara, mi s-a părut că ceva nu e ok printre verzituri. Pe calathea n-am prea băgat-o în seamă, că o știu că-și strânge frunzele cum începe să se întunece. Spathiphyllumul, însă, era tare într-o rână. Dar nici cu el nu mi-am bătut capul. Mi-am zis că … Citește mai departe…

Buticar în Indonezia

erna

Sau cum să-ți deschizi o mică afacere la ecuator. Poate vă mai amintiți de pretenuța mea din Indonezia, cum am ajuns să ne cunoaștem în adolescență și cum ne-am regăsit pe facebook, după vreun sfert de secol și după ce am stat trei săptămâni la nici cincizeci de kilometri de unde locuiește acum, fără să am nici cel mai mic habar. Am mai trăncănit noi o vreme pe facebook, am mai schimbat impresii și amabilități, după care s-a așternut tăcerea. Mi se pare normal, că doar fiecare are treaba ei, acum. Nu mai suntem puștoaice să uităm de noi la telefon sau pe chat. N-am mai auzit de ea cam până prin februarie sau martie, anul trecut, când am găsit-o necăjită, că s-a apucat de-o afacere și s-a trezit că nu-i ajung banii. Norocul ei c-am fost în ziua de salariu și nenea cu chiria urma să vină abia luna … Citește mai departe…

Soursop, graviola, annona muricata

soursop2

V-am povestit aici cum am descoperit soursop-ul. La un moment dat, anul trecut, am avut o avalansa de vizitatori, cautand dupa fructul asta. Mi-am dat seama ca cineva a postat pe facebook o traducere dintr-un blog strain si toata lumea a aflat despre ultimul miracol. Intre timp, mama colegului meu din China a murit de cancer, desi baiatul a avut oarece treaba prin Indonezia si i-a dus o sacosa plina de fructe. Oameni buni, nu mai credeti tot ce scrie pe peretii unuia sau altuia. O fi avand, probabil si oarece efecte benefice, dar nu va puneti nadejdea in el ca intr-un remediu definitiv. Luati-l mai mult ca pe o curiozitate botanica, asa cum am facut eu. M-am tot uitat prin zona, doar-doar o sa gasesc fructul sau planta. In cele din urma, m-am bucurat saptamana trecuta cand am vazut-o intre ofertele unui site italian de la care cu vreo … Citește mai departe…

Bilanț de blog

top_tari

Ultima dată când am mai făcut blogului o analiză după Google Analytics, mi-am citit că sunt imbecilă și vacă. Între timp specimenul și-a închis taraba virtuală de pe care m-a înjurat. Eu scriu mai departe. Din când în când. La ora actuală chiar nu mai îmi pasă de cum mă cataloghează Xulescu sau Yuleanu. Mi-am zis să dau un ochi prin Analytics, să văd ce am mai făcut, în condițiile în care mi-am luat blogul în mâini și am plecat de pe zăcurtici, moment în care cititorii mi-au scăzut la aproximativ jumătate. Mai mult ca sigur, aș fi revenit la cotele inițiale, dar nici nu m-am mai ținut de treabă. Ba din lipsă de subiecte, ba din lipsă de timp. Mai țin vreo trei despre China pentru momentele în care chiar o să mă apuce disperarea. Deci, cam ăsta a fost 2013 pentru pseudocăpșună: 8094 de vizite, de catre 5981 … Citește mai departe…

Bilanț?

De obicei, noaptea dintre ani e cea în care se face chestia asta. Pe mine, însă, m-a lovit abia acum inspirația să trag o linie, să adun și să scad. Nu știu de ce, naiba, dar niciodată nu mi-a dat cu atâtea zecimale. Mai pe la amiază am stat cu taică-meu la un ceas de vorbe. Ne-am povestit episoade dintr-o viață-ntreagă pe care fiecare și le-a ținut pentru el și în el de ne-au ros pe dinăuntru până să ajungem găunoși. După care ne-am strâns în brațe și am plâns cu disperarea pe care ți-o dau nesiguranța și neputința și ne-am promis că într-un fel sau altul o să trecem prin tot ce ne așteaptă. Pentru că ne așteaptă. Pe ei, doi oameni aproape la șaptezeci de ani. Pe taică-meu, cu emfizem pulmonar din cauza căruia mai respiră doar cu un sfert din capacitatea plămânilor, cu trei bypass-uri pe vasele … Citește mai departe…

Telefon în plină noapte

Scriind postul anterior mi-am mai amintit una de mare angajament legată de telefoane. S-a întâmplat pe la mijlocul lui octombrie, 2009, în al doilea weekend în China. Reiau exact cum am scris atunci, în plin focul evenimentelor. N-am înjurat niciodată necunoscuţi. Până acum două ore. Am avut două săptămâni de lucru de ocnaş, altele două şi mai şi mă aşteaptă, pentru că în seara asta mi-a plecat şeful şi am rămas singură în mijlocul ostilităţilor. Am reuşit să pic la înţelegere cu controllerul să nu venim sâmbăta asta la lucru şi am zis că o să dorm până o să pic din pat. Şi când colo… la patru dimineaţa sună telefonul. Chiaună de somn, văd număr “unknown”, totuşi răspund, că cine ştie cum se comportă reţelele chinezeşti şi poate nu recunosc numerele externe. Dacă li s-a întâmplat ceva părinţilor? Bag la interval un “haa” răguşit, cu efect de pernă şi … Citește mai departe…

De ce nu trimit mesaje de sărbători

Unul dintre multele motive. Mă enervează urările astea, aruncate cu lopata, în nouăj’nouă la sută dintre cazuri unor oameni cu care de ani de zile nu mai ai nimic în comun, în afară de faptul că le ai numărul salvat în telefonul tău. Poate sunt eu mai ciudată, dar mă simt chiar bine de când mi-am schimbat numărul de telefon și nu l-am mai dat celor care mă smsuiau cu tot felul de ocazii. Dar în urmă cu vreo cinci ani, încă eram destul de simțită încât, dacă le primesc, să mă simt datoare să răspund. Sfârșit de an 2007. Nervi întinși la maxim după un accident făcut pe autostradă în Italia în noiembrie. Am rămas pe acolo încă o lună muritoare de foame pentru că toți banii de diurnă îi dădusem tirului care mi-a dus mașina acasă. Am mai pus și de o ceartă monstruasă cu taică-meu, de am … Citește mai departe…

Tot omul cu claxonul

Nu suport claxoanele. Dacă cineva își închipuie că obține o victorie în trafic, buciumându-mă, se înșeală amarnic. Tot ce primește de la mine e o înjurătură din aia șoferească, pur-sânge. Pur și simplu, nu mă pot abține. Văd roșu în fața ochilor și deschid gura. Deși, n-ar fi normal, că doar am stat mai bine de un an in China și ăia preferă mașinile cu cutie automată tocmai pentru că altfel ar avea nevoie de o a treia mână. Cea necesară schimbătorului le stă înșurubată în behăitoare. Ca atare, pe al meu il folosesc atât de rar, că și uit de el, iar asta de multe ori mă face de toată pleazna. Îmi iau rucsacul de pe scaunul din dreapta, mi-l proptesc în volan și află toată lumea pe o rază de câteva sute de metri că eu (iar) nu-mi găsesc cine știe ce. Bun, așa. După accidentul din mai, … Citește mai departe…

O zi complet aiurea

Am crezut ca va fi una buna. De dimineata m-am dus cu un coleg si am donat sange. In fiecare an strangem bani inainte de sarbatori si facem o bucurie unor batrani sau copii parasiti. Anul asta baietii de la “tehnic” au venit cu ideea sa facem de doua ori un bine. Sa donam sange si cu bonurile primite sa cumparam cele ale mesei de Craciun pentru amarati. Centrul de transfuzii din Timisoara e un dezastru. Nu mi-am putut inchipui ca o activitate legata de sanatate se poate desfasura intr-o ruina. Asta e cam jumatate din cladire. Intri urcand o scara si treci pe langa o sala de asteptare, la parter si inca o incapere mare, la capatul ei. Ambele sunt goale, cu geamurile sparte, ramele metalice care tineau sticla, rupte. Poate si un rahat de boschetar poti gasi, daca te uiti mai cu atentie. Terasa care te intampina in … Citește mai departe…

John Roybal

DomeOutside1

Când, în martie sau aprilie 2007, am făcut primul pas în Piața Domului din Milano, primul gând care mi-a trecut prin minte a fost “Uite, John. Am ajuns și eu AICI!” Și “aici” a însemnat cu mult mai mult decât locul respectiv. Pe John l-am cunoscut în 1999 și la scurt timp mi-am dat seama că e fix ce-mi doresc de la viață. Nu…nu să devin doamna Roybal am tânjit. Asta deja exista și apăruseră și cei trei cucuieți. Posibil să fi urmat și alții, dar le-am pierdut eu urma. Eram de trei ani împotmolită în contabilitate, plecam de multe ori la lucru dimineața și mă întorceam a doua zi, seara. Încercam să pun ordine într-un haos moștenit și, cu tot regretul recunosc, nu reușeam să fac mare ispravă. Clădeam într-o parte, veneau tâmpenii și stricau în altă parte. Atâta dezastru, cât într-o firmă pseudo-comunistă, nu poate exista nicăieri. Să … Citește mai departe…

Românie, plai cu boi

firma de militieni

Azi nu mă leg de ăia din politică. Oricum, n-am ce le face. Ca s-o rezolvi în țara asta, singura soluție e să-ți iei desaga-n spinare și s-o tai peste graniță, unde-ți văd doi ochi. Recunosc, am o grămadă de probleme pe cap și unora chiar nu le văd finalul ăl’ bun. Bașca, nu sunt implicată doar eu, așa că e cu atât mai greu să le fac față. Poate și de aia iau viteză mult mai ușor când văd sau mă lovesc de chestii diverse. Bunăoară, am participat și eu la vinerea neagră. Concluzia am văzut-o în dimineața asta, când am deschis pachetul. Emag, sunteți o firmă de căcat! Nu era vorba să-mi trimiteți o chestie resigilată. Recunosc, scula merge și n-are nicio zgârîietură. Dar dacă vroiam o chestie refuzată de alții, o alegeam special pe site la voi. În altă ordine de idei, stând mai săptămânile trecute la … Citește mai departe…

La mine, la serviciu

frigo

Un email pe care l-am primit ieri. Băieți, tot respectul! Puteți conta pe mine. Dragi colegi, Multumita ideii colegului nostru Kristi Boji, ne-am gandit sa va propunem sa facem o dubla fapta buna in preajma Sarbatorilor de Iarna ce se apropie sub titlul “Doneaza si salveaza o viata si un copil” Dorim sa mergem sa DONAM SANGE si cu bonurile primite in urma acestei actiuni (7 bonuri x 10 lei), sa le adunam pentru a cumpara produse (jucarii, mancare etc) pe care sa le donam intr-o anumita locatie. Astfel, – Ajutam cu sangele nostru spitalele care au mare nevoie de sange; – Avem beneficii multiple donand sange – mai multe detalii gasiti aici: Avantajele donatorilor de sange – Facem un cadou cu bonurile primite in urma acestei donari ! In acest sens: – Donarea de sange sa se faca pana data de 12.12.2013 iar strangerea bonurilor pana in data de … Citește mai departe…

Natură (cu industrie) moartă

IMG_2495

În orășelul ăsta de la marginea vestică a Rusiei, cam așa arată peisajul care te întâmpină pe la opt, dimineața, când tragi draperia ca să vezi soarele. Numai că în mijloc de octombrie nici ăsta nu mai binevoiește să apară, preferând să stea ascuns după un lințoliu de nori plumburii. Nu prea ai mare lucru de văzut în capătul ăsta de oraș. Suntem într-un hotel de cinci stele căzătoare, în mijlocul unui centru comercial cu două mall-uri, construite în încercarea de a schimba destinația zonei. E ideal pentru ce facem noi: trezit de dimineață, mers la lucru, venit înapoi cu noaptea-n cap, cinat ceva prin zonă, pus țara la cale pentru a doua zi și plecat la culcare. Dar asta nu e viață de trăit pe termen lung, fie ea și de multe stele. Lumea începe la vreo doi kilometri de noi, în sensul opus de mers pe drumul pe … Citește mai departe…

Puțin mai la sud față de ieri

lapte_de_cocos

M-a pus curiozitatea și l-am luat prima dată de la Lidl, din congelator. Mi-a plăcut și am zis că merită experimentată varianta fără E-uri și amelioratori de gust. Bașca, acum, trăgând linie, am săturat tot familionul și m-a costat cam cât o porție din magazin. Despre puiul tailandez cu lapte de cocos și lemon grass, vă fac vorbire astăzi. Am luat ingredientele de pe cutie și le-am combinat în ordinea și după imaginația mea. În primul rând am pus pe grătar niște pulpe dezosate și după ce s-au perpelit cam în proporție de 80% le-am tăiat cubulețe. Am tăiat solzi o ceapă și felii mai mari doi căței mari de usturoi și i-am călit sticloși în unt. Pe urmă am pus o conservă de lapte de cocos și jumătate de litru de lapte, o jumătate de linguriță de curry și ceva lemon grass. Să nu faceți greșeala mea. Căutați lemon … Citește mai departe…

Pește pe rit chinezesc

peste chinezesc

Am avut câteva zile libere și m-am hotărât să le fac părinților ceva mai ieșit din comun. Pește din ăsta am văzut des prin meniul restaurantelor în China și am mâncat la Shao Yan când m-a invitat la cină, acasă la ea. Tot de la ea știu și cum se face. Teoretic, ar trebui să fie ceva de genul celui din poză. Prin Shanghai sau Hangzhou am vazut varianta cu un pește crăpat de-a lungul coloanei vertebrale, lăbărțat de să se întindă ca o pisică de mare și garnisit pe o jumătate cu ardei verde și pe cealaltă cu ardei roșu. Iute, în ambele cazuri! De data asta am avut un crap nesimțit care n-a vrut să încapă cratița de fontă a străbunicii, așa că m-a supărat și l-am făcut bucăți. Deci… se dă peștele cu sare și se lasă s-o absoarbă. Până aici, nimic anormal. Luați domniile voastre vreo … Citește mai departe…

Început apoteotic, final pe măsură

Fix acum două duminici îmi aud telefonul. Ridic cu ură capul de pe pernă pentru că îmi dau seama că nu sună cum ar trebui s-o facă atunci când mă trezește, ci ca atunci când mă cheamă cineva. Care naiba se găsește să mă trezească în plină noapte? De fapt, nici nu sunt pe pernă, ci stau chircită, undeva pe la mijlocul patului nedesfăcut, iar telefonul e chiar lângă mine, de parcă aș aștepta să se întâmple ceva. Văd numele șefului pe ecran și deja simt că acel ceva pe cale să se întâmple nu e tocmai în regulă. Deși nu realizez ce și nici de ce presimțiri ciudate mă bântuiesc. – Dora, ai vreo problemă cu taxiul? Într-o fracțiune de secundă îmi trece un fulger prin creier, se ramifică în toate direcțiile și realitatea mă izbește într-o lumină orbitoare. La 6:30 trebuie să urc în taxiul care să mă … Citește mai departe…

Ca lucrurile să fie clare

IMG_2811

Am pornit în graba mare din Oryol, să nu cumva să scăpăm avionul. Și ne-am întâlnit cu zăbava, că am avut de așteptat vreo câteva ore bune în aeroport. Din turele trecute, băieții giniseră un restaurant indian. Ambiet fain, mirosuri interesante. Am tras la el, rugând chelnerul să nu se grăbească cu servitul. Despre care servit nu pot spune decât că a fost ireproșabil. La fel și butter-chicken-ul a cărui rețetă mi-a promis Raj că o să mi-o trimită pe mail. Unde o fi fost untul, habar n-am, pentru că n-am văzut decat un sos de roșii cu ceva urme de smântână în el. Dar când i-am povestit indianului nostru, a dat rapid verdictul că e butter chicken. Aha, m-am edificat asupra problemei. În unt se prăjește carnea, înainte să se adauge maglavaisul de bulion și arome. Sau cel puțin presupun că e vorba de bulion, pentru că o să … Citește mai departe…