пиво sau la o bere, în Rusia

russian-beerȘi alte considerații mâncabilo-băubile.

Normal ar fi fost să scriu despre vodka, dar nu-mi place. În două săptămâni am fost în stare să înghit un singur shot. Ideea e că în Rusia se aduce la masă în pocal, ca și vinul și se pune în păhărele mici, care se dau peste cap. Și e de mai multe categorii, ca de exemplu Russian standard sau platinum. Cică e bună, cel puțin asta e părerea tatei care, după toată aventura mea, s-a ales cu două sticle.

Nu știu cum se face, dar primul lucru pe care ajung să-l cer într-o limbă străină, folosindu-mi cuvintele, nu gesturile, e… o bere. Așa a fost și în China, așa s-a întâmplat și în Rusia. Sunt o adevărată lady, nu-i așa. Acu’ hai și voi, că nu scuip coji de semințe pe stradă. Puteți să-mi dați derogare!

Am ajuns la hotel, după cinci ore într-o mașină cu aer condiționat de deschiderea geamului, pe o căldură pe la treizeci de grade, după o zi în care băusem doar două pahare de apă, în avion. Din aeroport am fost săltați scurt și nu ni s-a mai dat timp să luăm nimic. Pe drum nu am avut ruble să cumpărăm ceva, așa că am stat și am întins din gât, înjurându-l în gând pe șofer, care cam tot la jumătate de oră ridica în cap sticla de apă. Asta ne-a fost învățătură de minte, ca data viitoare să ne punem măcar un pet de doi litri în bagajul de cală.

După lăsatul șandramalelor în cameră am coborât la restaurant, unde colegii ajunși cu o zi înainte ne așteptau cu cina comandată. Primul lucru pe care l-am aflat a fost că nimeni în jurul nostru nu vorbește engleză. Dar că berea e făcută în pivnița hotelului și e beton de bună.

Interesantă e reacția omului la vreme de mare nevoie și cum știe să se orienteze. Nu știam cum îi zice berii, dar mi-am adus aminte că și pentru cehi și pentru sârbi e “pivo”. Mi-am zis că tot slavi sunt și rușii, așa că n-am nimic de pierdut. Spectacol, fraților! Am nimerit-o din prima și zâmbetul a înflorit și pe fața chelneriței, dar și pe a mea.

Uneori e chiar bine să nu știi ce să ceri. Ca de exemplu, în altă seară, într-o berărie, unde am vrut să luăm la halbă și am mimat cu ambele mâini că vrem ceva mare. Şi așa ni s-a adus. Adică o chestie de un litru și din sticlă groasă și grea, de a trebuit s-o apucăm cu ambele mâini ca s-o ducem la gură. Balșoi, cum le place rușilor să fie totul.

În mare, berăriile au berea casei, în patru sortimente și, de probă, poţi să comanzi un set. Adică patru pahare mai mici, după care alegi pentru “la halbă” ceea ce ţi-a plăcut mai mult.

Meniu de berarie, in Rusia

Cu ce merge berea în Rusia? Noi ne-am americănit şi nu mai ştim decât de piinaţ. La ruşi se servesc bucăţele de pâine de secară prăjite în ulei, calamari pane, urechi de porc gătite în bere. Totul cu sos de ustoroi. Ce lipseşte din peisaj e o brânză tăiată ca firele de aţă sau ca tăițeii lați. Pe ultima am găsit-o și în supermarket, împletită ca o cosiță de fată mare și dată puțin la fum.

Ca prețuri, berea e cam ca la noi. Undeva la 9-10 lei pe halbă. Însă mâncarea de restaurant e al naibii de scumpă. De exemplu, o salată Ceasar din vreo patru frunze de salată, niște crutoane, fix cinci creveți și niște sos și parmezan o găsești în toate meniurile, dar nu mai ieftină de 30-40 de lei.

Bookmark the permalink.

5 Comments

  1. Duamna, daca nu se gasesc alte cucoane sa imparta berea cu dumneavoastra, apelati aici cu incredere. 😀

  2. Mmmm ce bine arata. Si mai ales cu o bere 🙂

  3. Nu prea ma inteleg eu cu urechile de porc insa cred ca au mers de minune cu o bere rece.
    PS: Asa scumpa mancarea? :O

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud