Chicago Dine Around

IMG_4743

Poate vă dau idei de afaceri. Nu văd potențial pentru Arad sau Timișoara, pentru că sunt prea mici, dar bucureștenii s-ar putea inspira.

Din câte știu, la noi, chestiile „corporate” se rezumă la bețiile din teambuilding, cheful de Crăciun și unele cine ocazionale și ocazionate de apariția anumitor personaje, recte șefi sau colegi străini, consultanți sau colaboratori.

Americanii au rafinat ultima variantă și au adus-o la un alt nivel. Se ia seara o trupă de la firmă, se urcă într-un microbuz și se plimbă puțin prin oraș, până când ghidului îi șoptește experiența că lumea începe să fie flămândă. Drept urmare toată gașca e debarcată la un restaurant, unde se ia cina. Ghidul e aproape invizibil. Apare doar atât cât să-și întrebe clienții dacă totul e în regulă.

De la bun început, lumea știe că e o chestie contra-cronometru, la fel de bine cum știe care o să fie meniul din care poate să aleagă. Așa că, la ora stabilită, când ghidul spune că e vremea să se schimbe locația, nu sunt comentarii, farfuriile fiind deja golite. Se mai merge preț vreo douăzeci de minute, până la restaurantul din cealaltă parte de oraș, unde urmează să se servească desertul.

Cina și desertul nu sunt scopul principal al deplasării, ci doar modul de a incuraja participanții să își încălzească buna dispoziție pentru spectacolul cu care se încheie seara. Pentru asta se alege un local cu o trupă tânără, plină de verv și de poante.

IMG_4710

IMG_4705

IMG_4703

IMG_4697

IMG_4692

La final, microbuzul se întoarce la firmă, de unde fiecare pleacă spre casă, relaxat. Bine, la americani mai e și toleranța de „o băutură pe oră”. Nu de alta, dar trecând printr-o cină și un spectacol într-un club, cam greu să te rezumi la apă plată, cu lămâie.

IMG_4796Bun, asta a fost teoria. Cum au decurs, de fapt, ostilitățile. Am urcat prima într-un micro-autocar, pentru că băieții nu se strânseseră încă. În nici jumătate de minut, eu, omul ursuz al pădurii, m-am și împrietenit cu șoferul și am început să trăncănim vrute și nevrute. Dacă stau să mă gândesc, s-a împrietenit el cu mine și m-a făcut să mă simt foarte bine la bordul corabiei lui. La fel s-au simțit și băieții, pentru că din suburbia unde e firma, până în downtown Chicago, tipul a ținut-o tot într-un banc. Mă gândesc că a fost probă la angajare.

IMG_4730În Chicago a apărut și ghida, o tipă trecută bine de șaptezeci de ani. Noi formam o turmă segmentată pe eșantioane de vârstă, cam de pe la treizeci, la patru’șcinci. Dar nu am simțit diferența de ani. Și asta îmi place la americani. Indiferent de vârstă, lumea își face meseria, te face să te simți bine și nu-ți vine să te uiți la cel din fața ta ca la un asistat care așteaptă poștașul cu pensia.

Prima descălecare a fost într-un restaurant italian unde mâncarea chiar a avut gust mediteraneean, într-o atmosferă de osterie pur-sânge. Nu de alta, dar în urmă cu câteva seri avusesem o experiență cel puțin stranie, într-o pizzerie, unde tipa de la casă era cu trăsături est-asiatice, chelnerul aducea spre arab și pizza era condimentată cu chimion și coriandru, în loc de oregano. Noroc că au avut vin bun. Bun a fost și în Quartino.

IMG_4718IMG_4728

IMG_4723IMG_4729spacer

După masă, am străbătut puțin orașul, în prag de seară, și am fost lăsați pe malul lacului Michigan, să ne bucurăm de priveliștea zgârâie-norilor în apus și de prăjitura pe care am putut-o alege din trei variante.

IMG_4735

Seara și-a urmat cursul spre punctul final, în Second City – un club care se pare că e o pepinieră a teatrelor de comedie. E destul să vă spun că aici a debutat James Belushi și că au o clasă de actorie care împrospătează trupa în fiecare an. Nu am avut voie să fac poze în timpul spectacolului, așa că nu am decât scena goală. Cei care au umplut-o au fost plini de viață, cu poante rapide, inteligente și acide. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost partea de improvizație. S-au împărțit în trei grupe de câte doi, au luat o idee din sală și pe urmă și-au preluat replicile unii de la alții, fiecare grup schimbând subiectul. Nu am înțeles eu chiar tot, dar a fost mult peste cuplete răsuflate gen Tănase & Stela + Arșinel sau țărănisme de la ProTV. Altă generație, altă vibrație. Mi-aș dori să văd și la noi așa ceva.

IMG_4750IMG_4754spacer

Totul a fost plătit în avans, la firma care a organizat ieșirea, așa că nu a trebuit nimeni să facă socoteală cât costă ceva, cât lasă bacșiș. Doar in Second City s-a plătit la final consumația de bar, dar iar a fost un total pe grupul de mese la care am stat.

PS Să nu uităm că suntem, totuși, în orașul gangsterilor 🙂

IMG_4720

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud