Mai fărrst batrr cicăn!

Mă pregătesc s-o iau din loc și zilele trecute mi-am răscolit valiza. După atâtea plecări și veniri de care mi-e dor, am înțeles că n-are rost să scot din ea chestiile de care am nevoie doar în deplasări. Cum, de exemplu, ar fi călcătorul pliabil.

Și… minune. Am găsit punga cu condimente pe care Raj mi le-a adus din India, în contrapartidă la alea de mititei pe care i le-am dus când ne-am întâlnit, în toamnă, în Rusia. M-am uitat pe ele și cum sunt aproape de expirare, unele chiar trecute deja, am hotărât că ar trebui să fac ceva cu ele. Interesantă chestie. Să fie din cauza căldurii care băntuie cu sârg prin India sau poate pentru că nu folosesc conservanți în condimente? Faza e că toate au termen de garanție de 3-6 luni de la data ambalării, chit că au un ambalaj de trebuie să tragi cu dinții de pungă, să ajungi s-o rupi.

Oricum, nu-mi fac probleme. Semințele de coriandru la noi rămân fără probleme de pe un sezon de murături pe altul. Așa că în toamna asta am scăpat de grija lui. Poate doar amestecul cu cardamon să-și piardă aroma în termenul de pe etichetă. Dar pe ăsta îl folosesc la puiul cu unt pe care sunt pe cale să-l comit.

Așa că… scriitura de azi o să fie un fel de transmisiune în direct. Pe mine mă distrează. Din păcate voi, la ora când o să citiți, o s-o simțiți ca povestirea unui fapt deja întâmplat.

Indianul de mai jos zice să pun pieptul de pui la marinat cu iaurt, boia de ardei și suc de ananas. Ghinion! Am pulpe de pui, dar îmi plac mai mult ca pieptul. M-am uitat în frigider și mi-am dat seama că am uitat să iau iaurt. Așa că rămâne cu vreo două felii de ananas pe care le-am dat prin jucăria de pisat usturoi și cu boia: cam o linguriță bună din aia dulce și un vârf de cuțit din aia iuteeeee.

Ce nu mai am din ce zice el? Pastă de ghimbir – o să pisez niște rădăcină prin aceeași sculă de omorât usturoiul. Brânză khoya – wiki e de părere că e un fel de ricotta, adică scoasă tot din zer, dar mult mai uscată. O să folosesc niște telemea, că altceva n-am. Nici condimentele de care zice tipul nu prea le am. O să folosesc pachetul de biryani masala, că Raj zice că e bună și la butter chicken. Și n-am nici ceapă brună. O să iau o ceapă cât se poate de normală și o s-o moi puțin în unt, înainte să pun restul de condimente. Pentru că pe youtube am văzut că ceapa brună e ceapă prăjită în grăsime până se rumenește. Nu prea știu cum ar reacționa stomacul la așa ceva.

Deci, vreau să fac o rețetă dar nu prea am nimic din ce îi trebuie. Merg pe principiul că improvizația dublată de imaginație e mama experienței. Nu știu ce-o ieși. Dacă o să ajungeți să citiți postul ăsta, înseamnă că nu am murit în chinuri, mâncând rezultatul.

Beton! Nu am nici rădăcină de ghimbir. Așa-i când joci în deplasare, cu amintiri despre ce ai lăsat în frigider ultima dată când ți-ai mai făcut de cap în bucătăria mamei.

În concluzie, dacă tot sunt la mile distanță de ce propune indianul, fără nicio șansă de a remedia situația, o să-mi dau frâu liber imaginației și o să mă dezlănțui. Deja mă simt ca în dimineața în care am descălecat în autobuzăria din Wuzhen și nu am putut să mă înțeleg cu nimeni decât folosind mâinile și picioarele. Dar dorința de aventură mi-a suflat vânt din pupa.

În concluzie, m-am hotărât pe asta:
– o cutie de pulpe de pui care sunt la marinat cu
– aproximativ o treime de ananas zdrobit
– o linguriță de boia dulce
– un vârf de cuțit de boia iute

O să mai folosesc
– unt, vreo 100 de grame, pe total, că doar de aia e butter chicken
– jumătate de litru de bulion (mama made) + cam tot o jumătate de litru de apă
– o lingură de zahăr, să iau din acreala bulionului
– o linguriță de biryani masala
– o linguriță de curry
– o linguriță de boia dulce
– cam 200 grame de telemea
– o lingură rasă de făină
– o ceapă tăiată mărunt
– 4 căței de usturoi zdrobiți, să iasă aroma din ei, la prăjit
– smântână de pus în farfurie

Încep să prăjesc carnea în tigaie, cu o lingură de unt, dar mă răzgândesc repede. Nu încape toată și n-am răbdare să stau la coada ei. O transfer în wok, pun peste și restul care e la marinat, cu tot cu ananasul din dotare. La final ăsta o să se caramelizeze și o să-i adauge un plus de savoare.

Deși am crezut că mai mult o să fiarbă în sucul de ananas, până la urmă văd că s-a rumenit, totuși. Pe ici, pe colo.

Călesc în restul de unt ceapa și usturoiul și le pun peste carnea trasă de pe foc, să nu se ardă.

Amestec cam o linguriță de ulei cu făina și condimentele, pun zahărul, bulionul și apa și le arunc peste carne, după care o repun pe foc.

Mai rad și telemeaua și mă pregătesc sufletește de amestecat.

Și am amestecat și iar am amestecat, preț de vreo douăzeci de minute, până am observat că începe să se aleagă untul deasupra. Sfat de la pățita, alegeți o lingură cu coadă cât mai lungă. Nu de alta, dar scuipă mai rău ca o mâță supărată.

Până s-a făcut carnea cu amestecul îmbulionat, am fiert și orezul.

Concluzia e asta. Cam parfumată, după părerea mea. Așa că data viitoare n-o să mai pun curry și o să folosesc ceva mai puțină masala. Dar moțul de smântână a dres-o și, per total, lumea a mâncat-o cu plăcere.

butter chicken

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud