Lapte de pasăre, cum (nici pe ăsta) nu vi-l imaginaţi

birdMilk0Din septembrie, anul trecut, am în gând să vă povestesc faza asta.

Am fost în hotel, în a doua seară în Moscova, când am realizat că încărcătorul de la laptop mi-a rămas la fabrică, în Oryol. După vreo două ore, când bateria mi-a murit şi mi-am dat seama că nici cea de la telefon nu se simte prea bine, am hotărât să încerc alte activităţi culturale până când somnul ar fi avut de gând să mă apuce.

Aşa am ajuns să răsfoiesc nişte reviste găsite prin cameră şi, într-una din ele, am dat peste un interviu cu o cofetăreasă care se lăuda că a readus gloria patiseriei sovietice în atenţia … “publicului consumator”. Ca să păstrez atmosfera textului care m-a inspirat.

Tipa a povestit că, odată ca niciodată – şi de n-ar mai fi – nota mea, nişte soli ai măritului imperiu sovietic au plecat, în vizită, în vasalul regat leşesc. Iar acolo au dat peste minunea dulce despre care gazdele le-au spus că ar fi Lapte de Pasăre şi tare s-au mai minunat de numele ei. Iar pe urmă au aflat că se cheamă aşa pentru că e imposibil de bună, nu o prăjitură, ci o minune, la fel cum printr-o minune, doar, o pasăre ar putea să îşi hrănească puii cu lapte. Iar povestea spune, mai departe, că zburătoarea asta e doar Pasărea Paradisului.

birdMilk2La înapoiere au adus cu ei o cutie din mult râvnitul lapte de pasăre şi, săptămâni la rândul, zi de vară până-n seară, crema cofetarilor din Moscova s-au luat la întrecere să-i descâlcească iţele, iar, după ce au reuşit, prăjitura creată de ei a devenit faimoasă pe tot cuprinsul mamei Rusia.

Aici, basmul s-a terminat. Pentru că tot restul articolului mi s-a părut o minciună. Adică reţeta. A fost clar că tipa nu şi-a vândut secretul. Nu sunt eu o bucătăreasă super-experimentată dar, luând ingredientele din articol, mi-am dat seama că nu e decât o bombă cu efect diabetic şi că nu are cum să aibă gustul diafan, atât de lăudat.

birdMilk1Ţin minte că ideea de bază a fost foarte mult zahăr şi ceva ou, plus ciocolată. Dar dacă s-a tot lăudat că e aşa de bun şi pentru că mi-a venit ideea să vă povestesc că mai există şi altfel de lapte de pasăre, pe lângă crema noastră de vanilie, am căutat puţin pe google şi am găsit reţete mult mai pertinente.

Într-adevăr, e o prăjitură devenită tradiţională în Rusia. Nu am încercat-o, dar poate într-o zi o s-o fac. Lumea zice că se procedează cam ca aici. Eu zic să vizitaţi cu încredere, pentru că explică cu poze la fiecare pas. Doar de niţică engleză e nevoie.

Din reţeta din interviul despre care v-am povestit, eu aş păstra doar câteva linguriţe de whiskey, cu care să însiropez blatul. De ce? În ciudă.

Aşaaa… şi ca să vă rup cu totul din atmosfera de poveste. Google tocmai m-a lovit cu marea revelaţie, returnându-mi o poză care seamănă foarte mult cu ce deja văzusem prin Lidl. Când mai mergeţi pe acolo, la raftul cu ciocolate găsiţi desertul despre care ziceau ruşii că l-au descoperit în Polonia. Uitaţi-vă după nişte cutii pe care sunt pozate nişte paralelipipede. Sunt disponibile variantele cu vanilie şi ciocolată.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud