Tiramisu, cum nici nu vi-l puteţi imagina

IMG_5366Pe cel clasic, prima dată mi l-a povestit o fostă colegă de serviciu. Era prin anii 2000-fără-ceva şi a ajunge în Italia era un vis pentru mulţi, inclusiv pentru mine. Ea mi-a zis că e o prăjitură de vis. Aşa că am luat de bună legenda ei şi am încercat s-o reproduc. Cu frişcă amestecată cu ouă şi pişcoturi înecate în cafea cu rom. A ieşit ceva bălegos, cu gust spre dubios, mai ales că pişcoturile aveau, din start, o vagă aromă de lamâie.

Zicând că a fost un accident, l-am mai încercat de vreo două ori, comis de cofetari – români, ce-i drept – dar nu m-a impresionat. Aşa că, atunci când Fei m-a întrebat dacă îmi place, i-am zis că dacă tot are vreme de pierdut, mai bine să tragă o porţie de jiaozî. Probabil că tipa mi-o fi dorit, în gând, ceva de dulce. Mi-am dat seama de asta când am ajuns să îi fac şi eu şi am văzut cât e de împachetat pe fiecare colţunaş, dacă ţii neapărat să-l faci pe rit chinezesc.

– Ăsta e făcut de mine, mi-a zis amică-mea, scoţând din frigider o tavă cu o chestie care a fost cam aplatizată ca să conţină prea multe straturi de pişcoturi. Atunci am mâncat prima dată tiramisu cu biscuiţi. Şi aşa mi-a rămas năravul.

Ieri am trecut la nivelul superior. Pentru că taică-meu e cafegiu înrăit, dar nu pune gura pe nicio prăjitură dacă de departe aduce la gust cu respectiva licoare. Aşa că a trebuit să inventez ceva care să-l facă să-l accepte în farfurie. Am ales siropul de zmeură, nu prea dulce, pe care maică-mea l-a făcut vara trecută.

Dacă vreţi să reproduceţi tiramisu varianta “Fei”, îmbunătăţită de mine, aveţi nevoie de cam aşa ceva:
– 6 ouă
– 6 linguri de zahăr
– 1 păstaie de vanilie
– 500 grame de mascarpone
– 1 pachet mare de bisuiţi Petit Beurre
– 250 ml sirop de zmeură sau alte fructe acrişoare. Cred că merge şi cu zeamă stoarsă din fructe, dacă le aveţi la îndemână.

Frecaţi gălbenuşurile cu 3 linguri de zahăr şi seminţele din vanilie. Când s-a dizolvat zahărul şi gălbenuşurile mai că şi-au dublat volumul, adăugaţi mascarpone şi amestecaţi până obţineţi o cremă omogenă.

Bateţi albuşurile cu celelalte 3 linguri de zahăr, pănă vă iese testul cu castronul răsturnat 😉 după care amestecaţi cu gălbenuşurile şi mascarpone.

Luaţi fiecare biscuite, îl înmuiaţi în sirop şi îl puneţi în forma în care “construiţi” desertul. Faceţi un strat de biscuiţi, puneţi un strat de cremă, iar un strat de biscuiţi, etc, până ori vi se umple recipientul, ori rămâneţi fără ingrediente.

La final, NU am mai pudrat cu cacao, pentru că nu m-a inspirat combinaţia.

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. Cat timp am citit reteta pur si simplu am salivat…o s-o incerc cu siguranta, sunt fan tiramisu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud