Micul București din marele Chicago

IMG_5206

Am avut norocul să prind în Chicago ultima sâmbătă însorită de octombrie și să mă scoată o colegă în oraș, în așa-zisul Downtown. Și cum timp de două săptămâni m-au dus americanii să cinăm pe la tot felul de americănisme-asiatisme-șialtisme, am considerat că e momentul să fac pe gazda bună și s-o duc la un restaurant românesc. Mi-am zis că într-un oraș atât de prietenos cu imigranții, e imposibil să nu fie și români prin zonă și măcar unul să nu fi pus de-o crâșmă-n drum.

Cum Google are câte un răspuns pentru fiecare, la prima aruncătură cu search-ul, am găsit Little Bucharest Bistro. Am ajuns la ei pe site, am văzut că nu sunt prețuri care să ruineze un buzunar de român trăitor din diurnă, așa că mi-am zis să merită să-l țin de pole position. Pe urmă am mers mai departe și, pe TripAdvisor, am văzut tot felul de păreri. Deși cele mai multe erau foarte favorabile, am găsit și din alea de genul „stați departe de locul ăsta!”.

Așa că am continuat să caut. Am dat peste Nelly’s. Dar numele mi-a aprins în minte beculețul că despre el văzusem cu niște ani în urmă un reportaj și că patroana se lăuda că pragul i-a fost călcat de tot felul de personaje cunoscute pe la Hollywood. Ca atare mi-am luat gândul, zicându-mi că e mult peste ce poate buzunarul meu să ducă în spate. Acum, dând încă o privire, mi-am dat seama că e destul de aproape de Little Bucharest și lumea zice că nu ar fi prea scump. Probabil că zona e populată cu români, pentru că la vreo câteva străzi, dincolo de autostradă, acum, am găsit și „Perla”.

Până să vină weekend-ul, am mai stat la povești cu unul dintre indienii din echipă. Băiatul mi-a zis că în facultate a avut prieteni români și că au fost des pe la restaurantul unde vroiam eu să ajung și că e mai mult decât ok. Așa că, după câteva ore în Downtown și după vreo douăzeci de minute pe autostradă, am purces în neighborhood-ul unde e Little Bucharest.

Cu totul diferit de jungla de beton armat din Downtown, zona te face să te simți într-un film proaspăt colorizat, turnat pe la mijlocul anilor ’20. Doar mașinile de secol XXI te readuc în prezent.
spacer

IMG_5188IMG_5190

IMG_5209IMG_5213

spacer

Am nimerit cam după ora prânzului, când lumea făcea curățenie pentru deschiderea de după-masă. Cu toată tura pe care am mai dat-o la supermarketul din colț, tot ne-am întors prea devreme. Dar am fost poftite la o masă. In jurul nostru sala încă se aranja pentru o petrecere care urma să aibă loc spre seară.

spacer

IMG_5200IMG_5197

IMG_5205IMG_5204

spacer

Multă vreme am fost singurele cliente din local, dar hai să consider că ăsta a fost norocul nostru. Așa l-am descoperit pe Branko, proprietarul. Tipul, în sine, e o atracție. Mi-am dat seama de asta de cum și-a deschis gura în română. Niciodată nu am auzit un grai bănățenesc mai neaoș. Numele și baștina din Voivodina le-am aflat la plecare. Dar m-am prins că e de dincolo de Dunăre când s-a apucat să vorbească sârbește cu colegă-mea, după ce a aflat că e venită din Macedonia.

IMG_5201

Am comandat „româneștile” salată de vinete, mititei și sarmale. Așa am aflat că și Suzana face acasă sarmi. La momentul dezvăluirilor de intimități culinare am aflat că sarmile ei sunt mult mai apropiate de ale noastre decât de dolma grecească. Și face și vinete și îi sunt cunoscuți și mititeii.

IMG_5203
Cât despre cele ale lui Branko, toate au avut gustul perfect, de acasă. Doar prezentarea a fost puțin diferită. Adică mititeii au avut lângă ei mămăligă pusă pe grătar, salata de vinete a fost servită cu lipie. Dar ce lipie!!!

Iaca, o idee pe care o s-o preiau și eu de acu-nainte: pe mămăliga ce se dă cu sarmalele, peste smântână să se radă telemea, din aia zdravănă, maturată câteva luni în putina ciobanului.

spacer

IMG_5207Și Branko mai face încă două chestii deștepte. Pe una am văzut-o chiar lângă restaurant: își plimbă gratis clienții cu limuzina.

Cea de-a doua e organizarea de evenimente și turnee in State, cu artiști români. Am văzut pe site-ul lui că o se pot face rezervări pentru revelion. Connect-R o să cânte la el în ianuarie. E exact tipul de întreprinzător american, care încearcă să acopere cu afacerea lui toate segmentele de piață unde poate avea succes. Ce să mai zic? Bravo, Branko, ține-o tot așa!

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. Pingback: Hoteluri, restaurante, agentii de turism romanesti, in lume. Lista actualizata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud