Novara

17Novara.JPG
Mi-a rămas în minte ca cel mai îngrijit orăşel prin care am avut ocazia să trec în Italia şi nu cred că lucrurile să se fi schimbat între timp. Atât cât am avut vreme să mă plimb aiurea prin centru, vreo 3-4 ore, nu am găsit decât străduţe foarte cochete. Acu’ nu bag mâna în foc că n-or fi şi dintr-alealalte, dar eu n-am găsit decât clădiri (de locuinţe) care păreau renovate de cel mult câţiva ani. Asta în timp ce în Italia sunt multe care ar avea nevoie de o renovare sau măcar de o văruială sănătoasă a faţadei, campioană la capitolul ăsta fiind Veneţia.

Singurele două care aveau nevoie de o renovare sau erau chiar in curs de, au fost şi cele mai interesante. Din depărtare am ochit o biserică al cărei turn aduce pe undeva cu Capitoliul din Wanshington, dar presupun că mult mai vechi decât ăsta. Nu cred să fi fost renovată între timp. Nu de alta, dar se înscrie în tipicul bisericilor iteliene: faţada meşteşugită, iar pereţii cu tencuiala roasă. Nu am înţeles niciodată de ce fac chestia asta. Probabil ca să respire zidurile vechi de secole?

16Novara.JPG15Novara.JPG

Cum oraşul nu e tocmai tras la boloboc, deşi m-am dus ţintă spre ea, m-am învârtit pe nişte străduţe până am ajuns. Dar aşa am dat de centrul vechi, de un dom şi piaţete cu terase îmbietoare.

13Novara.JPG

Al doilea punct de interes, pentru mine, într-un parc imens cu platani şi castani seculari, a fost castelul aceluiaşi Sforzesco, personaj care a fost şi proprietarul castelului din buricul Milanului. Probabil că la Novara i-a fost reşedinţa “de la ţară”, unde venea să respire aer curat şi să mănânce o găină din bătătură.

18NovaraCasteloSforzesco.JPG

08NovaraDuomo.JPG

În Novara am nimerit din întâmplare, la prima mea plecare în China, în 2007. Ţin minte ca azi. Plecarea a fost programată într-o duminică şi am ajuns cu vreun sfert de oră mai repede la locul de unde de obicei mă lua Dragan, taximetristul, să mă ducă la aeroport. Am facut gestul ăsta pentru că, la anterioara plecare în delegaţie, era să pierd avionul pe mâna mea. Atunci m-am trezit pe ultima sută că nu am medicamente la mine şi, ştiind ca funcţionez pe principiul “dacă n-am, sigur mă loveşte nevoia” am intrat într-o farmacie să-mi fac cumparaturile.

Ei, de data asta, am stat ca pomu’ copt, la margine de drum. Şi stat. Şi am stat. Şi când s-a făcut cam jumate de oră până să se termine check in-ul, am sunat la firmă, la serviciul de transporturi. Că doar, la cât m-a tot purtat la şi de la aeroport, niciodată nu mi-a trecut prin cap să-i cer lui Dragan numărul lui de telefon. Am dat acolo peste un nene simpăticuţ care a revenit cu marea veste că Dragan ajunge în zece minute.

Şi a apărut Dragan în zece minute. În papuci de casă, nădragi scurţi si mustăcind scuze că a fost cu o noapte înainte la chef şi a fost ferm convins că azi e sâmbătă şi abia a doua zi trebuie să mă ducă pe mine.

Am ajuns la aeroport exact la timp ca să mai aştept 2 ore. Find zbor scurt, cei de la Alitalia au considerat că Timişoara – Milano e cu regim de tren personal şi şi-au permis să-l întârzie mai ceva ca pe cel de Ciorogârla. Destul şi bine ca eu am avut doar o oră între avioane şi aş mai fi prins zborul spre Shanghai numai dacă ar fi fost cineva să pună sare pe coada avionului.

Am ajuns şi la Milano, iar cei de la “călători pierduţi” mi-au dat un voucher pentru cazare o noapte, cu meniu complet şi m-au trimis în aeroport, la o firmă care se ocupa de cei de teapa mea. Ăia, italieni pur-sânge, mi-au facut formele doar pe cazare şi cină. Au sărit peste mic dejun şi prânz, deşi ar fi urmat să părăsesc hotelul a doua zi, pe la 1. Iar eu, fleaţa, nu m-am uitat pe bilet. Şi cum cine nu beleşte ochii, beleşte, hai să zicem, portofelul, a doua zi am fost pe cont propriu. Norocul meu a fost că fix în spatele hotelului am găsit un Carrefour deschis. Lucru de mirare în plină duminică, în Italia acelei vremi.

A… cum am ajuns totuşi în Novara? Cu autobuzul Alitaliei, până la poarta hotelului.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Descrierea si imaginile nu ma fac decat sa regret faptul ca nu am ajuns in Novara la ultima vizita in Itaia..m-am multumit doar cu Milano si Venezia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud