Cauză – efect

Începe să mi se înșurubeze în creieri o nouă superstiție.

Scurtă recapitulare:
Mai, 2013, revin din Rusia și în aceeași seară plec spre casă cu mașina. Buuuum. Mă lovește perpendicular un tip care nu-mi acordă prioritate și mă trimite să mă lupt vreo două luni cu dobitocii de la Carpatica.

masina busita

Vine vara, mă mai freacă unu-altul ba prin parcare, ba prin sensuri giratorii, dar se lasă doar cu zgârâieturi neesențiale, pe care niciun asigurator roman nu-și face probleme să ți le plătească. Dar dacă le ai când îți face casco, cică nu-ți mai plătește vopseaua pe piesa respectivă. Faină și treaba asta, n-am ce zice.

Toamna, mergem iar la ruși. Mă întorc, îmi iau concediu să-mi rezolv tot felul de dandanale. Într-una din zile mi se pune pata să dau o fugă până în Timișoara. Stau liniștită, prima la semafor. În stânga mea e un microbuz de Bihor. Plecăm amândoi la verde. Nu facem zece metri și pe tip îl taie la nădragi să parcheze. Parchez și eu, că n-am ce face. Spoilerul meu din față e deja sub roțile lui.

Aprilie, 2014. Normal, iar Rusia. Colegul de la tehnic e la primul zbor. Mi se rupe inima de el și-mi aduc aminte că la prima decolare am fost și eu lăsată să stau la geam. Așa că e momentul să-mi plătesc datoria față de societate.

La vreo două săptămâni după întoarcere ajung în fabrică. Mă întâlnesc cu el și primul lucru pe care îl aud:
– Ai făcut accident după ruși?
– Nu, îi răspund.
– Las că am făcut eu, chiar în dimineața asta.

Cam e cazul să vă trag de-atenție. Că dacă se nimerește să împărțiți cu mine un avion spre Rusia, să nu vă lăcomiți la locul meu, fie el și cu fotoliu de masaj, la clasa business.

Dacă și după septembrie se lasă cu evenimente rutiere, chiar nu mai știu ce să zic. Până una-alta, mi-am făcut casco, să nu mai stau după asigurările celor care mă lovesc.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud