Frații italieni și usturoiul

peperoni-cipolle-pomodori-a-bandiera-italianaDupă postarea mea de azi-noapte – aia cu prăjitura cu căpșune și mahlabul otoman, am iscat un mic vârtej de discuții pe facebook. Tema: ce e și ce nu e românesc în bucătăria românească.


Chiritescu Victor Despre salata de vinete – cred (mi-am amintit de “imam baialdî”); da’ SARMALELE? Esti SIGURA? Eu pana acum le considerasem (alaturi de mamaliga) exemplul TIPIC de mancare nationala romaneasca…

Teodora Ratiu of, mamaliga! In cate feluri am vazut-o prin Italia, tind sa cred ca suntem mai frati decat ne inchipuim. Cel putin celor din Veneto li se spune polentani (de la polenta = mamaliga). Cat despre sarmale, le au si grecii, chiar si in foi de vita. Li se spune dolmades.

Teodora Ratiu Nu pot sa uit prima intalnire a mea cu polenta. Eram cu o colega, intr-un weekend si ne-am dus undeva, in munti. Cand ne-a lovit foamea, am tras la un han si cam 90% din chestiile din meniu erau „con polenta”. Am cerut noi explicatii, dar cum nu vorbeam prea bine limba, n-am priceput decat ca e un sos traditional. Si ne-a venit ditamai tocana cu mamaliga, de ne-a venit sa dam cu capul de masa. Adica am facut mii de kilometri si am trecut muntii italieni sa mamaligim, cand noi ne-am asteptat la cine stie ce specialitati.

Teodora Ratiu Si tot in Italia am vazut prima data mamaliga-instant. Acum a aparut si pe la noi.

Mi-am mai amintit una! Pe care o rezerv blogului. Eram în toamna lui 2009, plecată în China în sandale, la început de octombrie și uitată la datorie până m-a alungat iarna de acolo.

Cam cu vreo săptămână înainte să vin acasă, via Italia, am vorbit cu Fei. Dacă nu vă mai amintiți personajul, e prietenă-mea chinezoaică, cu urme de ADN grecesc, măritată cu prietenu-meu italian, cu urme de ADN franțuzesc. Neesențial, că vorba unui alt chinez, „toți suntem oameni, în lume”.

Bun, așa. Cam pe când am crezut că ne-am epuizat toate poveștile, m-am trezit cu Fei că mă întreabă.

– Și cu ce vrei să te aștept? Cu mâncare chinezească?
– Nuuu, Fei! i-am zis. La cât orez am ros în săptămânile astea, mi s-au făcut ochii mai migdalați ca ai tăi.
– No bine, atunci, las’ că-ți fac ceva italienesc.

Și a venit seara în care m-am întors în Italia, am lăsat sarsanaua în hotel, mi-am luat mașina și am dat o fugă spre Colmaggiore. Am intrat înăuntru și mi s-a părut că ceva nu e în regulă. După două secunde mi-am dat seama care-i problema. Băi, tată, trăznea a chiftele toată casa italianului, de parcă s-ar fi pregătit aperitivele pentru o nuntă românească.

– Fei, da’ asta-i mâncare de la mine, de-acasă! Ăștia ai lui bărbată-tu sunt băieți fini, care nu suportă mirosul de usturoi. Ești sigură că n-ai învățat-o de la românii pe care i-ai avut vecini în Conegliano?
– Da’ de unde! mi-a zis ea. E o specialitate locală, pe care o știu de la o bătrână din sat.

După care a salvat aparențele italiene, făcând o salată de radicchio lângă chiftele. Pardon, langă polpette fritte, că așa li se zice pe acolo.

P.S. Acum să nu credeți că în Italia nu se mănâncă usturoi. Sunt clasice spaghetele „aglio, olio e peperoncino”. Atâta, doar, că se pune pentru a îmbunătăți gustul, nu pentru a avea doar gust de… Și după cum mi-a zis Fei, la țară se pun în tigaie treburi serioase, nu finețurile de la oraș.

Bookmark the permalink.

5 Comments

  1. ..singurul fel de mancare romanesc este bulzul… atat …

  2. ..singurul fel de mancare romanesc este bulzul… cam atat …

  3. Intru uneori pe acest site si citesc cu maaare placere tot ce se scrie pe- aici, dar de obicei nu am timp sa las un semn de trecere.Acum ca m- am nimerit in plina discutie si am si un sfert de ora la dispozitie, voi spune si eu cateva cuvinte.
    Imi place observatia cu bulzul, ca ar fi unicul romanesc… Exista si in Franta, in zona de sud- vest, spre Italia. Probabil ca exista si in Italia, nu am idee. De ce nu? Unde e malai de porumb si branza, de ce n- ar fi si bulz. Mamaliga exista si in China, neimportata recent de la noi ori de prin Europa, dar si la francezi, tot sub denumirea italiana de ” la polenta” .
    Cat despre incercarile de a stabili ce mancare ar fi strict romaneasca, haideti sa ne lasam sarmalele sa fie romanesti. Exista si la altii ( cine are la indemana ingredientele sarmalelor de ce n- ar avea voie sa le faca oare? ), dar nu le mananca la ocaziile deosebite din viata lor.
    A propos de mancaruri nationale, la majoritatea popoarelor mancarea asa- zis nationala e o tocatura din carne cu diverse ingrediente si sub diverse forme. La noi de ce n- ar ramane sarmalele, daca noua ne place asa?

    • Vedeam eu vizite din Brasov, dar nu banuiam de unde mi se trag. Sincer, e o surpriza foarte placuta.

      Cred ca ai dreptate. Pana la urma, e national ce ti-e aproape de inima si mananci in zile speciale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud