O generație pe care o blamăm în fiecare vară

teens
E deja un ritual ca vreo săptămână-două, după bacalaureat, interneții să se scuture de râsul celor care, cu perversitate, citim chestiile năstrușnice care le ies absolvenților din pix.

Iar ceremonia continuă cu comentariile cu care ne masturbăm ego-ul că ei sunt niște proști, în comparație cu noi, cei care am tocit manualele comuniste, mai mult de frica unor profesori cu comportament de animale de pradă.

Buuuun, am stabilit că nu-i duce capul, trecem să le evaluăm gradul de dezmăț. Și, Doamne, câte mai găsim iar să le reproșăm. Noi, ăia care ne ascundeam prin parc, seara târziu, să ne îmbătăm cu poșirca ce o găseam în alimentara. Da, vremurile s-au schimbat. Între timp unii ne-am deschis câte-un bar sau un club și nu ne interesează să-i căutăm de buletin pe cei cărora le vârâm sub nas paharul ornat și care costă cât masa unui bătrân din azil.

Mai zicem că-s puturoși și nu se lipește lucrul de ei. Așa să fie oare? Și dacă e așa, doar a lor e vina?

Prin iunie, am cunoscut, într-o seară, un băiat care tocmai a terminat Dreptul. Cei din jurul lui l-au întrebat ce planuri are. Ne-a răspuns, fără să stea pe gânduri, că vrea să-și facă ultima vacanță, cu iubita, la mare, pe la sfârșitul verii. Probabil că lumea se aștepta la cine știe ce detalii despre chestii mărețe, de viitor. Altfel nu-mi explic verva cu care au sărit, toți, pe el. La care, omul le-a explicat, calm, că habar n-are ce o să fie, că îți trebuie o grămadă de bani ca să ajungi într-un barou. Ce știe e că nu așteaptă nimic de la nimeni. Și drept dovadă, s-a angajat muncitor intr-o fabrica din Arad și stă acolo până strânge banii de mare. La întoarcerea din vacanță o să înceapă să ce gândească la tot restul.

Exemplul numărul 2+1. Cu vreo trei săptămâni în urmă am fost la Felix și am luat la pachet copiii unui vecin. Fata, în clasa a XI-a, vrea să dea la Medicină. Dar asta nu o oprește să lucreze toată vara la o firmă care curăță și ambalează mațe. Ieri am aflat de băiatul unui alt vecin care lucrează în vacanță cele 6 ore, cât îi permite legea. Ăsta nu mai vrea să-și dea nici măcar bacul. Mă rog, alegerea lui. În definitiv, nu toată lumea trebuie să ajungă rocket scientist. Cineva trebuie să-i hrănească și pe ăștia, care trimit ghiulele în cosmos.

Țin minte că, într-un an, a venit ordin de la UTC să ducem adeverință că în vacanța de vară am lucrat undeva 3 săptămâni. Vaaaai, ce freamăt a fost atunci, că ne sacrificăm vacanța. Chit că munca de zilier era destul de bine plătită pe vremea lui Ceașcă. Dar noi știam că părinții trebuie să ne pună la dispoziție tot puful în care noi să ne lăfăim.

Ce vreau să zic. Generația asta care se ridică acum nu mai stă la mâna noastră. Ei, pentru ei, găsesc cumva un mod s-o scoată la capăt. Dar noi s-ar putea să avem nevoie de ei, să ne plătească pensiile.

Dacă vrem să nu căscăm o prăpastie între noi și ei, ar fi cazul să le fim aproape și să îi sprijinim să-și deschidă aripile și să-și calibreze zborul. E, totuși, perioada cea mai periculoasă din existența unui om. Până pe la 25 de ani te crezi stăpânul lumii și riști să faci câte-o tâmpenie care, dacă nu îți ia viața, poate destul de bine să ți-o marcheze pentru tot restul ei.

Și să ne comportăm noi ca niște adulți responsabili. În definitiv, mai vinovat decât zănatecul ce moare, la douăzeci de ani, într-o mașină de zeci de mii de euro și o herghelie de cai putere, e cel care i-o cumpără.

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. Ce pot sa zic?! Ca iti dau dreptate cum ca-i blamam un pic gratuit. Si ca poate ar trebui sa pricepem ca a-i orienta din timp spre scoli profesionale nu e deloc o asa mare tragedie precum pare. Ca sa dam inainte avem nevoie si de muncitori calificati, nu doar licentiati fara loc de munca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud