Prăjitură cu căpșune și mahlab

Trebuie să recunosc, am avut oarece emoții. De când am descoperit mahlabul nu l-am folosit decât în două rețete, ambele dospite cu drojdie. Azi am dat un ochi pe net, să văd ce mai zice lumea și am găsit la niște marocani un fel de crumble ce aducea cu ce aveam eu în cap. Numai că nu avea ou.

Dar am încercat și bine am făcut. Și asta nu e doar părerea mea, ci și a părinților, care au cerut a doua porție.

Despre mahlab v-am povestit pe larg la turtele armenești. Mai puteți să vă faceți poftă și cu găluștele tăuțești.

De când s-a dat, anul ăsta, startul la căpșune, am făcut într-o duminică o tartă de pe culinar.ro. A fost foarte bună, nimic de zis, dar parcă ar mai fi fost loc de ceva. Așa că azi m-am lăsat pradă fanteziei și mi-am pus amprenta. Am pornit de la ideea că trebuie să fie mai multă spumă, deci am adus un ou în plus, am folosit mai multe căpșune și am mai adăugat făină ca să balansez plusul de umezeală. Lovitura de grație i-am dat-o cu mahlabul.

Dacă faceți doar o porție și sunteți o trupă de trei-patru persoane, părerea mea e că totul trece la o singură masă. Vedeți cât sunteți de mâncăi și multiplicați cantitățile din rețetă.

Aluatul îl faceți din
150 grame de unt
4 gălbenușuri
1 ou
100 grame zahăr
225 grame făină
jumătate de pachet de praf de copt (dacă știți o variantă naturală pentru el, vă rog din suflet să-mi spuneți)
1 păstaie de vanilie
1 lingură de mahlab
puțină sare
căpșune, minim 600 de grame, cât vă lasă imaginația și câte încap în tavă. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.

La final veți pune cele 4 albușuri rămase de la aluat, bătute cu puțină sare, 4 linguri de zahăr și (opțional) piatră de vin (cream of tartar, weinstein). Asta are rolul să betoneze spuma de ou și s-o crească la copt. De fapt, ăsta e praf de copt natural, dar are efect doar în spuma de ou.

Nu e mare filosofie. Frecați untul pe care l-ați lăsat să ajungă la temperatura camerei. Adăugați zahărul, vanilia și, rând pe rând, gălbenușurile și oul. Să nu uit. Păstaia de vanilie o crestați longitudinal și răzuiți cu un cuțit interiorul unde sunt semințele și toată aroma. Eu mi-am luat țeapă, cumpărând „pudră de vanilie” adică păstaia măcinată destul de aiurea.

Amestecați separat făina cu sarea, praful de copt și mahlabul, după care le amestecați cu untul. Rezultatul e o chestie prea fluidă să îi spuneți aluat, dar prea vâscoasă ca să o turnați în tavă, ca pe pandișpan. Problema se rezolvă cu o spatulă cu care o nivelați. Alegeți un vas în care blatul să nu depășească 1 centimetru.

Tăiați căpșunele și le înfigeți în ce aveți în tavă. Data trecută le-am pus deasupra, cum arată pe culinar.ro, dar nu au intrat destul la copt. Dați la cuptor, la 180 de grade, cam 35-40 de minute.

Puneți spuma deasupra și mai băgați în cuptor, de data asta la 150 de grade. E gata când s-a rumenit la față.

O lăsați în tavă să se răcească, după care o să vă bateți pe firimiturile ce rămân la locul faptei.

Bookmark the permalink.

6 Comments

  1. Hai mai, Teo!Macar trimite o bucata!

    • Am vorbit cu Tamara si Rada sa va mai fac o tura de coltunasi. Sa vorbim si cu Elvira, sa vedem cum reunim trupa. N-o sa ma mai stresez ca data trecuta. Doar coltunasii facuti cu o zi inainte si pusi la foc atunci cand va faceti aparitia.

      Plus, ca ti-am facut pofta, prajitura asta. Sau galuste tautesti. Alea sunt fierte in aburi si se asorteaza cu coltunasii 😉

  2. Duamna, sunt la munca. Balesc pe tastatura…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud