Răul cel mai mic

Sau epilogul muncii a trei generaţii.

În seara asta a fost şedinţa lunară a Consiliului Local Curtici. Unul dintre punctele de pe ordinea de zi a fost aprobarea variantei finale a centurii localităţii. Cea care va demola casa facută de bunicii mei din toate lipsurile de după război. După ce s-au dus bunicii, a venit rândul părinţilor să-şi investească în ea munca de o viaţă întreagă. Pe urmă am început şi eu să fac ba una, ba alta.

Am fost mai-mai să semnăm contractul pentru termopane şi să cumpărăm lemnul să schimbăm acoperişul. Vinerea am discutat cu meşterii, în următoarea joi a aflat taică-meu din gura satului, în zi de piaţă, că urmează să fim demolaţi. Asta a fost prin august, 2012. De atunci am trăit într-o totală nesiguranţă. Acum ni se spunea că urmează să fim expropriaţi, pe urmă venea cineva cu un zvon că centura va trece prin altă parte. De oţel să fii şi tot te rupi de la atâta îndoit într-o parte şi într-alta. Noi suntem cu nervii la pământ.

Din decembrie 2013 e studiul de fezabilitate la Primărie şi noi am aflat abia prin ianuarie că s-a finalizat. Când nu se mai putea face nimic. Până atunci ni s-a spus tot timpul să stăm liniştiţi.

Am mai primit o gură de oxigen când s-a supus dezbaterii publice. Atunci am făcut propunerile cu cele trei posibile bariere. Azi am aflat răspunsul comisiei de urbanism. Că cică deschiderea barierelor nu e competenţa lor, ci a CFR-ului. Le-am dat trei idei. Nu a pus nimeni mâna pe telefon să întrebe la CFR dacă ar fi posibil. Nu ştiu de ce am aşteptat ceva în plus de la miserupismul bugetarului român. Not my fucking problem, who the fuck cares the other is fucked.

În sfârşit, curticeni, puteţi fi mulţumiţi. O să aveţi centură. Nu mă întrebaţi când. Deocamdată costă mai mult decât tot bugetul oraşului şi pentru anul ăsta sunt prevăzuţi doar 40000 de euro pentru exproprieri. Probabil atâta o să primească evaluatorii care or să vină să-mi spună cât o să fie partea mea. Şi la faza asta o să mă lupt pentru fiecare leu, până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau chiar CEDO. În definitiv, legea zice că distracţia asta se face pe cheltuiala celui care te expropriază. N-am de pierdut nimic. Şi nici nu mă interesează.

Pentru că nici curticenilor nu le-a păsat. Nu a mai depus nimeni nicio propunere, nu am văzut niciun comentariu la ce am publicat cu barierele. Maică-mea le-a zis vecinilor de peste calea ferată să vină să-şi susţină şi ei faptul că rămân izolaţi şi singura legătură cu oraşul le va fi podul peste care un om bătrân nu e în stare să treacă cu bicicleta. Au zis că nu-i interesează, că or să treacă peste calea ferată, ca şi până acum. Nu le-a venit să creadă că vor fi panouri fonoabsorbante şi azi le-a fost lene şi nu i-a interesat.

Nu ştiu dacă or să fie prea impresionaţi curticenii nici de accidentele care or să fie la pasaj. Proababil babele or să zică un “tolvai, Doamnie” când or să vorbească pe marginea şanţului că acela a’ lu’ o murit c-o intrat tiru-n el. Poate dacă cel mult o să fie vorba de copilul lor.

În sfârşit, de ce ar fi problema mea.

PS Nu am nimic a reproşa consilierilor din Curtici. Ei s-au trezit cu măgăreaţa în braţe şi au ales răul cel mai mic pentru cei pe care-i reprezintă.

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Cel mai imputit lucru in tara asta este ca nici macar dreptul de proprietate nu iti mai este garantat!Cu un buget de 40.000 de euro pt exproprieri,cat ar trebui sa aloce primaria celor expropriati ca sa isi reconstruiasca o viata? Lupta-te, fata, cu ei, nu-i lasa! mama lor de nesimtiti!

    • Suma asta e doar pe anul asta. Cred ca prinsa la deruta, ca nici ei nu cred ca se va misca ceva. Poate angajeaza de banii astia evaluatorii. Pentru ca suntem noi cu casa, mai sunt vreo cativa cu gradini si anexe, o lungime de vreo 6 km de teren arabil. Valoarea exproprierilor va fi de cateva milioane de lei.

      Dar puteam noi sa nu fim in situatia asta si pasajul sa se faca la cativa kilometri de noi, in locul unde ar incepe adevarata centura.

      Numai ca, gurile rele vorbesc, primarul nu acolo are pamant, ci peste drum de unde s-a facut hardughia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud