Azi m-am comportat ca o adolescentă

baikonurPoate v-ați întrebat ce caută nebuna în Rusia. Nu mare lucru. Proiectul e în derulare și am venit cu colegul de la tehnic să-l ajutăm pe băiatul de aici să adapteze structura produselor ca să puște cu programul pe care-l implementăm.

Ne-am apucat de treabă, fiind conștienți că nu avem de lansat rachete. Valabil pentru noi, românii. Și ca să-i mai domolesc lui Oleg stresul, am zis că luăm un frigider pe care-l fabricăm și în România și în Rusia și ne punem să-i facem semifabricatele și să-i aranjăm materialele. Noa! Cum nu sunt sănătoasă dacă nu zic și o tâmpenie, am mai adăugat că atunci când om fi gata, om mai vedea noi dacă răcește sau își ia zborul.

Zis și făcut. Mă rog, aproape. Că n-am reușit să terminăm. Dar rămâne să exerseze de unul singur pe tema dată și pe urmă luăm la purecat să vedem dacă se așează toate unde trebuie.

Ideea e că azi, la masă, mai din vorbă-n vorbă, a prins Oleg al meu curaj și ne-a zis că înainte să vină la noi a lucrat în Kazakhstan. Numai că după ce s-a însurat și i s-a născut copilul nu a mai rezistat să trăiască într-o locuință gen hostel, cu baie și bucătărie la comun. Așa că a ajuns să aterizeze în Oryol.

Și pentru că reacția noastră a fost de sprânceană ridicată a curiozitate, dar nu una din aia ieșită din comun, tipul a continuat cu jumătate de gură că a lucrat la fabrica de rachete de la Baikonur.

Moment în care mie mi-a căzut furculița din mână, concomitent cu mandibula. Probabil așa ar reacționa o puștoaică daca s-ar trezi față-n față cu cântărețul preferat pe care-l mai și iubește în marele secret.

În câteva frânturi de secundă am revăzut cu ochii imaginației toți eroii care de pe la doisprezece ani, când am început să citesc SF pe pâine, și-au luat zborul spre aștri. Și pentru că pe vremea aia nu aveam acces decât la scriitori sovietici, invariabil, toți plecau de pe Baikonur.

Poate vi se pare o tâmpenie, dar locul ăsta pentru mine are rezonanțe aproape mistice. Mâine merg să mă uit ca vițelul la poarta … Kremlinului, dar poimâine o să decolez spre Muzeul Memorial al Cosmosului. Și în iunie o să-i toc mărunt nervii lui Oleg, să-mi povestească cu toate amănuntele posibile cum e la Baikonur.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud