La moaștele lui Lenin

Ieri dimineață mi-a venit o idee. Că dacă tot o să fiu în zonă, să merg la Lenin, să mă pun pios lângă catafalc și să-l înjur măcar vreo cinci minute, fără să mă repet. Asta, pentru tot răul care ni s-a întâmplat într-o jumătate de secol de comunism. Oricum, n-ar fi fost cine să mă priceapă. Cine m-ar fi auzit ar fi crezut că recit poezii patriotice, într-o limbă neînțeleasă.

lenin1

Nu că i-ar fi păsat prea mult carcasei împăiate. Ocara mea ar fi lăsat-o la fel de rece. Doar că eu mi-aș fi răcorit sufletul și i-aș fi lăsat în păstrare o parte dintre demonii care-mi populează trecutul, atât cât a fost el sub stindardul sângeriu. E destul că mi-a fost pervertită adolescența, fiind învățată să-mi ascund gândurile și să le spun pe dos și să n-am încredere în prea multe personaje. Și nu mi-am dat seama de asta decât atunci când am ajuns între oameni care și-au dus viața într-o lume normală și pe care i-am făcut să se uite la mine ca la o ciudățenie.

lenin2

Din păcate, la mumia lui Lenin nu se poate intra. Te închini mausoleului și pleci mai departe. Nici măcar fanii înfocați nu au acces. Și, după cum puteți vedea, sunt destui nostalgici care vin în Piața Roșie și se plimbă de-a lungul zidului Kremlinului, acolo unde sunt, spre cinstire, busturile unor tavarișci importanți în economia meciului jucat cu secera și ciocanul.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud