Natură (cu industrie) moartă

În orășelul ăsta de la marginea vestică a Rusiei, cam așa arată peisajul care te întâmpină pe la opt, dimineața, când tragi draperia ca să vezi soarele. Numai că în mijloc de octombrie nici ăsta nu mai binevoiește să apară, preferând să stea ascuns după un lințoliu de nori plumburii.

IMG_2495

IMG_2494

Nu prea ai mare lucru de văzut în capătul ăsta de oraș. Suntem într-un hotel de cinci stele căzătoare, în mijlocul unui centru comercial cu două mall-uri, construite în încercarea de a schimba destinația zonei. E ideal pentru ce facem noi: trezit de dimineață, mers la lucru, venit înapoi cu noaptea-n cap, cinat ceva prin zonă, pus țara la cale pentru a doua zi și plecat la culcare. Dar asta nu e viață de trăit pe termen lung, fie ea și de multe stele.

IMG_2420

Lumea începe la vreo doi kilometri de noi, în sensul opus de mers pe drumul pe care pornim în fiecare dimineață din mijlocul lui nicăieri către centrul lui niciunde. Străbatem preț de vreo jumătate de oră perdele de pădure arămie, prin care ici și colo mai zărești, ascunse după copaci, pâlcuri de căsuțe, în mare majoritate din lemn mâncat de ani.

IMG_2721

Vorbesc aici de Orel sau Oryol. Ambele variante sunt folosite. Prima e un fel de transformare a caracterelor chirilice în cele latine, cealaltă e mai fonetică. E un oraș de vreo trei sute de mii de locuitori, care încă mai are la intrare steaua comunistă, pe care se lăfăie secera și ciocanul, iar principala arteră pietonală din centrul lui se numește ulița Lenin.

orel1E reședința oblastului cu același nume. Una dintre provinciile Rusiei, mai pe înțelesul nostru. Despre organizarea administrativă a țării ăsteia nu am priceput prea multe, ca să-mi dau acum cu părerea. Să nu uităm că e federație, cu tot felul de chestii mai mult sau mai puțin autonome.

orel2Ok, internetul zice și de citit, am citit, dar vreau să aud și direct de la ruși, cu păreri că de e bine, de e rău. Ori, abia în tura asta am început să leg niște relații mai prietenoase cu utilizatorii. Mi-aș dori să prind vreo două-trei săptămâni, să lucrez cot la cot cu ei, să ajungem să ne întindem la povești și impresii în pauza de prânz. Am ginit deja doi băieți cu care treaba ar merge strună. Sper să-mi iasă.

Din ceea ce am văzut în jurul meu, Rusia anului de grație 2013 e pe undeva unde a fost și România la începutul anilor 2000. Dacă mai țineți minte momentul ăla în care hardughiile industriale au început să fie tăiate la fier vechi, după ce tăvălugul șomajului le-a golit de cei care le populau.

Știu. Acum se va ridica un nostalgic și mă va combate cu pumnul strâns, a mânie proletară.

”Tot ce a fost bun s-a distrus”, va zice el.

Nu, domnul meu. Ăsta e mersul vieții. Ce nu e eficient, e eliminat. Accident nu e ce se întâmplă acum, ci a fost aproape secolul de comunism care a bântuit prin unele părți din Europa. Totul a fost mare, balșoi, ca să rămân în context. Totul să poată fi văzut din satelit, ca să priceapă capitalistul cu cine are a se pune. Însă, în momentul în care s-a închis robinetul banilor de la buget și al resurselor ieftine, toată șandramaua s-a dus pe aripile crivățului din Siberia. Nu poți să ții în picioare ceva care te costă să încălzești pe timp de iarnă mai mult decât ceea ce produci.

Înainte să contruiești, trebuie să demolezi. Acum se rade floarea industriei sovietice. În locul ei am văzut că apar făbricuțe sustenabile. Cică noi am fi cei mai mari plătitori de taxe din zonă. N-ar fi exclus să fim depășiți în viitorul apropiat, pentru că am văzut niște chestii mai mari și mai înalte, tot noi, scoțând fum din furnale. Interesant, pentru că ăsta e semn de industrie grea. Pe la noi nu s-a gândit nimeni să încerce și varianta asta de afacere.

Bookmark the permalink.

One Comment

  1. Dezolant peisajul… Prefer arhitectura de prin Vestul Europei. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud