Ca la pomul lăudat

Am behăit atâta că o să merg la „Muzeul Memorial al Cosmosului” și pe cât de entuziasmată am fost, pe atâta mi s-a muiat elanul. Nu din cauză că până și direcția Sputnik-ului e dată de tovarășul Lenin, ci pentru cele de mai jos.

IMG_3146

Ne-a trebuit o oră să mergem cu metroul, am ajuns acolo și l-am găsit închis. Ne-am făcut tot felul de socoteli pentru că mai era încă o altă oră înapoi și mai aveam și un zbor de prins, care chiar nu putea fi fentat. Colegului meu îi expira viza și ar fi fost chiar culmea să pui avionului sare pe coadă taman pentru un muzeu de la capătul Moscovei. Hai, să fi fost Galeriile Tretiakov, așa poate ar mai fi înțeles lumea. Cred că dacă s-ar fi întâmplat, la întoarcere mi-aș fi găsit toate jucăriile, făcute pachet și depuse la poarta fabricii.

IMG_3131

Până la urmă am lălăit-o prin zonă până la ora deschiderii, ca să vedem cum decurg ostilitățile. Am analizat pe toate părțile nu numai problema, dar și clădirea și așa am ajuns la concluzia că e cam scundă ca să conțină chestii de genul rachetelor sau a unei rampe de lansare. Poate cel mult machete. Mi s-a părut dubios și că mulțimea adunată la poartă era formată în mare parte din puștime și n-am știut cum să interpretez faza. Ori că prichindeii ruși sunt niște genii în devenire, ori – cel mai plauzibil – că dacă ne încăpățânăm să năvălim odată cu ei, o să avem dezamăgirea pe care am trăit-o când am fost la Shanghai, la Muzeul Științei și Tehnologiei. De am văzut chestii despre care am învățat la fizică, prin liceu.

IMG_3148

IMG_3156

Totuși, la deschidere, gloata a intrat liber și urgent în clădire, iar noi împreună cu ea. Dar de acolo s-au format două sub-cozi. Una la garderobă și e de menționat că în Rusia găsești garderobe peste tot, că e birt, că e teatru, e un lucru foarte obișnuit. Cealaltă, la bilete. Și cum terminai cu una, trebuia s-o faci pe ailaltă.

Văzând câtă pierdere de timp e și că se fotografiază contra-cost, că la intrare, într-o sală mare erau niște afișe pe pereți, o miniatură de costum de cosmonaut și, singura chestie „adevărată”, o nacelă de amerizare, am hotărât că cel mai de treabă gest e să ne retragem.

La plecare l-am întâlnit pe Gagarin, care tocmai primise un coș de garoafe roșii.

IMG_3161

După care, ajunși la hotel, am început să-mi fac tot felul de scenarii apocaliptice de ajuns la aeroport. Cum toate în care era implicat metroul/trenul se terminau în mod tragic, am hotărât că ce economisisem la Cosmos și încă o dată pe atât o să dau la taxi. Și bine am făcut, pentru că n-aș fi avut nicio șansă să car peste toate scările ne-rulante și coridoarele metroului trolerul îngreunat prin grija mea și rupt prin grija celor de la Lufthansa.

Singura fază fericită a fost că, dacă n-am văzut decât racheta din vârful monumentului, de când s-au luat rușii în colți cu ucrainenii, euro s-a înălțat, el, ca racheta. De cum în octombrie 10 ruble erau la vreo 90 și câțiva bănuți, acum sunt bine peste 1 leu. Așa că n-am dat la taxi 200 de lei pe 2000 de ruble. Azi, în extrasul de cont mi-au apărut doar 185. N-o să vă vină să credeți, dar – da! În taxi am plătit cu cardul!!!

Bookmark the permalink.

2 Comments

  1. Bine ca a fost doar suma exacta si nu mai mult. Sau chiar tot cardul. 😀

    • Am avut cateva momente de emotii, dar taxiul mi-a fost chemat de receptionera si sunt client cu multe puncte la Holiday Inn cum am stat cu lunile la ei, in China. Daca ar fi iesit nasol, m-as fi dus pana in adunarea generala a actionarilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud