Spre cuibul vulturului

IMG_2446

Drumul până la ruşi nu a avut nimic deosebit. Aceeaşi tură de descălţat în Timişoara, aceleaşi chestii la Duty Free în Munchen, aceeaşi mâncare fără gust la Lufthansa, de nici nu ştiu de ce mă încăpăţânez s-o mai iau. De parcă nici nu ar fi trecut doi ani şi jumătate. Atâta doar că poarta de unde te îmbarci pentru Moscova e imediat cum ieşi din lift şi nu mai trebuie să străbaţi tot terminalul, ca şi pentru Shanghai. Deşi, între noi fie vorba, aş prefera s-o fac şi în pasul piticului, numai să mă văd iar în China.

Şi am descălecat la Domodedovo, undeva, la o distanţă destul de zdravănă de Moscova, dacă stai să iei în calcul că un bilet dus-întors la trenul care te-ar duce în oraş e 16 euro. Sper să am parte de cheltuiala asta data viitoare, pentru că acum n-a fost timp de aşa ceva.

IMG_2269

La paşapoarte n-am stat mult. Se pare că numai ce s-au schimbat regulile la ruşi. Înainte trebuia să completezi tot felul de hârţoage despre cine ești și unde te duci, cam ca şi la asiatici. Acum mi-au tipărit ei un talon, l-au trântit în paşaport şi „dosvidania”, următorul la rând. Iar noi, fuga, să ne găsim şoferul de taxi. Care şofer, tras la nişte bermude de tricot şi un tricou lăbărţat, s-a postat cap de pluton, cu mâinile în buzunar şi a pornit-o spre parcare, cu noi, în urma lui, cărând bagajele.

Faza zilei tot şoferul a făcut-o. Apropiindu-ne de locul unde era parcată maşina, ne-a ieşit un popă-n drum iar mujicul a făcut cale-ntoarsă şi ne-a băgat printre maşini, numai să nu treacă pe lângă el. Ţin minte de la bunici, că nu-baş te paşte norocul dacă dai nas în nas cu negrul personaj. Trebuie să-i întreb şi pe greci ca să văd dacă superstiţia e comună în tot spaţiul ortodox. Și trebuie să aprofundez subiectul, pentru că mi se pare cu potenţial. Nu de alta, dar după vreo câteva zile am aflat că nici ruşii nu se cunună în mai, aşa că la capitolul ăsta avem în comun mai multe decât m-aş fi aşteptat.

IMG_2265

OK, după vreo două sute de metri de la popă mi-am dat seama că până aici a fost cu aerele corporatiste care-mi circulau prin căpățână și cu fițele de Europa. Mai departe e imensa stepă rusească și oamenii ei strașnici. Ajungem la cel mai jegos Logan care mi-a fost dat să-l văd în viaţa mea, ne aruncă tipul bagajele printre păturile murdare şi îmbibate cu miros de gaz pe care le are în portbagaj și purcedem la drum.

IMG_2272

Imediat, pe dreapta, apare prima pădure de mesteceni și e exact așa cum mi-o imaginasem. Inima îmi crește de bucurie și strig înlăuntrul meu „Rusia, frate!”

Numai haiducii pe armăsari cabrați nu au de gând să iasă din umbra codrului. Dar nu le simt prea mult timp lipsa. Pe lângă noi năvălesc tătarii cailor-putere. Pe drumul cu o singură bandă pe sens, jumătatea de bandă de intervenție, din dreapta, e folosită pentru depășire. Pe autostradă se depășește pe unde se poate. Pe o bună bucată de drum, nu există balustrade între sensuri, doar o panglică de macadam, lată de vreo câțiva metri, poate vreo zece. Din ce am înțeles, e relativ înclinată doar de ceva timp, tocmai ca să le treacă pofta vitezomanilor s-o taie pe acolo.

IMG_2279

Dacă în China am întâlnit trafic haotic, în Rusia mi-am dat seama că se circulă nebunește. După ceva timp printre chinezi, stilul lor ajunge să ți se pară chiar haios. Aici se fac tot felul de tâmpenii și se fac în viteză și la modul agresiv. Un șofer român, chiar de București fie el, ar da în isterie în nici câteva ore. Cam strângi de câteva ori din ochi și din dinți până îți dai seama că tirul care-ți vine în față, în timp ce șoferul tău depășește la risc, se va trage să-ți facă loc, pentru că așa e obiceiul pământului.

Rușii nu știu de sensuri giratorii. În schimb au semafoare care încurcă circulația la orele de trafic maxim. Și mai au posturi de poliție, exact pe stilul pe care îl aveam noi în comunism, la intrarea în marile orașe. În Timișoara, abia acum s-a renovat cușca lor de pe calea Aradului și s-a transformat într-un restaurant, dacă nu mă înșeală memoria.

IMG_2273

De aici, noi am luat-o la stânga și ne-a fost ușor, pentru că ne-am îndepărtat de capitală. Dar pe sensul invers mi-a fost dat să văd mama tuturor cozilor.

IMG_2299

Undeva, la vreo zece kilometri de tiruri și nu intrau prea multe în interesecție la o tură de verde.

În rest, sunt sute de kilometri de liziere de-o parte și de alta a șoselei, mascând satele din spatele lor. Le întâlnești peste tot, pe unde e un drum. Și dincolo de lizieră e altă pădure și altă pădure și altă pădure. Verestoy, tată, acolo e lumea ta!

Țin minte că în copilărie i-am auzit pe părinți povestind povestea unor colegi care fuseseră „cu grupul” în Uniunea Sovietică. Și care întâlniseră aceeași situație. Atunci, în paranoia indusă de frustrările vieții de zi cu zi, când hrana noastră lua drumul exportului, concluzia lor a fost că pădurile au rolul să ascundă de privirile iscoditoare pârloaga de pe câmpuri. Tocmai de aceea, am căutat să văd dincolo de copaci. Nu e așa cum au presupus. Câmpurile sunt lucrate, pășunile întreținute, dar totuși, de ce atâta pădure. Singura explicație logică pe care am găsit-o stă în crivățul care îi lovește an după an. Vedeți, domniile voastre, dacă ar fi și la noi așa, reporterii de teren nu ar mai trebui să-și riște viața în fiecare iarnă ca să transmită în direct dintre nămeții din Bărăgan.

IMG_2305

Per total, am făcut vreo 360 de kilometri in mai bine de cinci ore. Șoselele sunt bune doar în jurul Moscovei. Cu cât de depărtezi de capitală, cu atât gropile se adâncesc și se lățesc. Chiar și în autostradă.
`
IMG_2313

O chestie care mi-a sărit în ochi în jurul Moscovei, plus două sute de kilometri, a fost că și puținele așezări omenești pe care le-am zărit, indiferent că sunt pe marginea drumului sau hăt, departe după copaci, sunt împrejmuite cu un gard. Nu știu dacă numai în partea dinspre șosea sau pe tot perimetrul. Dacă o fi valabilă prima variantă, probabil explicația e că opresc orătăniile să cadă victime măcelului rutier. Dar dacă satele sunt de tot închise între garduri, atunci chiar nu mă mai miră Zidul Berlinului. Odată teritoriul ocupat, băieții n-au făcut decât să-l marcheze așa cum știau de-acasă.

IMG_2449

Bookmark the permalink.

3 Comments

  1. Foarte interesanta calatoria ta.. De multa vreme ma gandesc sa vizitez si eu Moscova dar nu-mi fac curaj… Ma gandesc ca e la fel ca la noi Rusia…

  2. Foarte tare calatoria:D. La mai multe:D

  3. Hehe, frumos in Moscova. Nu-mi aduc prea bine aminte orasul, cred ca aveam 6 ani cand am fost acolo cu ai mei, insa am in plan sa revin intr-o buna zi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Protected with IP Blacklist CloudIP Blacklist Cloud