Indonezia, asa cum am simtit-o – partea a doua

Royce mi-a zis într-o zi ca muncesti un an în Europa si pe urma traiesti zece în Indonezia. Poate ca nu o fi chiar asa, dar si daca e numai pe jumatate si tot merita. Problema e ca dupa cei cinci petrecuti sub cocotier, trebuie sa te întorci si s-o iei de la capat. Ori dupa atâta întrerupere, cine te mai baga în seama? Cel putin în meseria mea mi-as putea permite ghidusia asta doar în pragul pensiei. Ca altfel as ramâne pururea somera.

Daca nu esti foarte pretentios, poti sa manânci la un atelier de frigarui cu 2 dolari o masa si sa traiesti mai la periferie, într-o garsoniera de 30 de metri patrati cu vreo 30 de dolari chirie pe luna.

Înca locuintele sunt ieftine în Indonezia. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Muzeul Satului… Indonezian

Taman Mini Indonesia Indah e mai mult de atât. E Indonezia strânsa într-un parc, cu tot ce are ea mai bun si mai frumos. Centrul lui e ocupat de case traditionale din cele 26 de provincii, dar în jur gasesti gradini botanice si zoologice, biserici, muzee – de la cel al varanului de Komodo, pâna la cel al telecomunicatiilor sau filmului. E un loc unde traditia si prezentul îsi dau mâna peste lacul artificial cu insule care imita Arhipelagul Indonezian.

E foarte mare. Atât de mare – cam pe la 145 de hectare – încât deplasarea în interiorul lui se face cu trenuletul, telegondola si trenul suspendat. Plus masinile care circula bara la bara si fac de nerespirat aerul ce e fierbinte si umed. Citeste mai departe… Citește mai departe…