Wushan – corali în piata de flori

Na, ieri n-am mai vrut sa ma lungesc pentru ca mi-am dat seama ca or fi pe acelasi etaj cu pestii, dar e vorba despre altceva.

Ei, dragii mei, cu coralii am eu o adevarata aventura. Nu stiu de unde a aparut unul la noi în casa, ca n-am avut rude marinari sau ceva de genul. Cert e ca bucata aia de ramasita calcaroasa a fost una dintre chestiile care mi-au fascinat mie copilaria. Nu chiar în masura în care au fost avioanele, dar mi-am tesut câteva scenarii pe marginile ei si vreo câtiva ani, din când în când, mi-am gasit motiv de joaca. Am avut noroc sa am parinti care sa încerce sa-mi raspunda cu rabdare la “de ce-urile” copilariei, asa ca mi-au explicat ce sunt coralii si ce vor ei si au facut legatura între ce aveam în casa si câte un episod de Teleenciclopedie.

Si m-am trezit în piata de flori din Hangzhou lânga un stand plin de schelete de corali, scoicarii si alte cele de care credeam ca le arunca valurile pe tarm. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Indonezia, asa cum am simtit-o – prima parte

Ce v-am povestit pâna acum au fost doar partile frumoase, cu zorzoane si sclipici exotic, iar astea fac bine la impresia artistica. Probabil vi s-a parut ca Indonezia e tara perfecta. Asa o fi pentru turisti. Probabil asa o fi si pentru cei care si-au gasit o indonezianca oachesa si au hotarât sa-si stabileasca acolo cartierul general.

Cum e pentru indonezieni? Greu de spus. E o societate în dezvoltare, cam pe unde eram noi în anii ’90, din care am mai scadea vreo cincisprezece. Nu pot sa spun mijlocul anilor ’70, pentru ca la vremea aia eram în plin comunism si nu ar fi corecta comparatia. Cam asa arata 80% din peisajul urban.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

Nu mai puteti spune ca n-ati fost preveniti!

Da, în tarile din sud-estul Asiei, traficul de droguri se cam pedepseste cu moartea. si ca sa nu fie niciun dubiu, si se spune clar, de la intrare. asa e în Indonezia si la fel scria si pe formularul de intrare în Singapore pe care l-am primit pentru ca avionul a facut o escala. si nu e de gluma… Citeste mai departe… Citește mai departe…

Crăciun în Beijing – Ajunul

Exact acum un an, mai pe seară. Mi-am adus Moş Crăciun o excursie la Beijing. Daca tot urma sa fiu singură prin zonă, cu italienii plecaţi la ei, în Cizmă, ar fi fost culmea să nu profit de zilele de sărbătoare şi să nu văd ceva deosebit. Mi-aş fi dorit să fie Hong Kong, despre care auzisem tot felul de poveşti, rămăsesem cu nostalgia vremurilor când am citit Tai Pan şi Nobila Casă, dar nu aveam viza decât cu o intrare în China, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu Mainland, cum se zice pe zonă. Văzusem pe net că sunt firme care fac excursii prin fiecare oraş turistic, unele cu ghid personal, maşină pentru toată ziua, etc. Am dat în aeroport de una de genul ăsta. De stat, ca să fim bine înţeleşi. Aşa că tipa de acolo, în mod normal, nu ar fi avut niciun avantaj să … Citește mai departe…