Indonezia, asa cum am simtit-o – partea a treia

Azi discutam despre cum ne deplasam prin Indonezia si sarim rapid peste capitolul “de la o insula, la alta”. Aici sunt clasicele barci cu motor, vapoare si, între insulele importante, avioane.

Partea interesanta e cea din interiorul orasului. Trotuarele încep sa apara în zonele nou construite, dar asta nu înseamna ca ar fi si folosite. V-am pomenit doar în primul capitol al seriei asteia ca indonezianul e cam domol din fire. Asta se observa si daca mergi pe strada. Toata lumea e motorizata, iar daca n-are caii-putere proprii, se gaseste cineva sa ti-i ofere pe ai sai pentru câtiva banuti. Cum se procedeaza, vorbim putin mai încolo.

Cumva îi înteleg. Sa traiesti în caldura si umezeala aia si sa mai faci si kilometri pe jos, parca nu prea te îndeamna. Asta e opinia unui european, dar ei se presupune ca sunt de-ai locului si ca ar fi adaptati la mediu. Ideea e ca si daca e o distanta de vreo 10 minute de mers pe jos, se prefera altfel.

Iar acest “altfel” presupune un motor. Foarte rar am vazut biciclete. În schimb e plin de scuteristi. Spre deosebire de chinezi, care aveau jucarii electrice, ale astora sunt pe benzina, asa ca tin-te neica poluare si zgomot.

Daca ar fi sa ne ducem traiul în Indonezia, pentru noi benzina ar fi destul de ieftina. Undeva pe la un dolar, un dolar-s-un-pic litrul. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Pont pentru degustatorii de bere

Hai, ca va stiti voi care sunteti, ca si eu stiu ca ma mai cititi.Habar n-am daca se gaseste în Auchan, dar daca dati de ea, o recomand cu raceala. Am vrut sa spun cu caldura, dar combinatia nu e buna.

Cu ea ne-am racorit serile toride din Indonezia. Scumpa, de parca ar fi fost vin italian în Italia. Ajungea si pe la 4 euro în Cheers, barul în care ne împiedicam noi de obicei dupa lucru. Dar nici dincolo nu era mai ieftin. Cel mai mic scor îl marca în supermarket, unde era pe la 1,5. De buna era buna, de multa era multa, ca „jumatea” la ei, ca si la chinezi, e de 600. Dar din cauza pretului nu e de cursa lunga.
Citeste mai departe… Citește mai departe…

Indonezia, asa cum am simtit-o – prima parte

Ce v-am povestit pâna acum au fost doar partile frumoase, cu zorzoane si sclipici exotic, iar astea fac bine la impresia artistica. Probabil vi s-a parut ca Indonezia e tara perfecta. Asa o fi pentru turisti. Probabil asa o fi si pentru cei care si-au gasit o indonezianca oachesa si au hotarât sa-si stabileasca acolo cartierul general.

Cum e pentru indonezieni? Greu de spus. E o societate în dezvoltare, cam pe unde eram noi în anii ’90, din care am mai scadea vreo cincisprezece. Nu pot sa spun mijlocul anilor ’70, pentru ca la vremea aia eram în plin comunism si nu ar fi corecta comparatia. Cam asa arata 80% din peisajul urban.

Citeste mai departe… Citește mai departe…

Muzeul Satului… Indonezian

Taman Mini Indonesia Indah e mai mult de atât. E Indonezia strânsa într-un parc, cu tot ce are ea mai bun si mai frumos. Centrul lui e ocupat de case traditionale din cele 26 de provincii, dar în jur gasesti gradini botanice si zoologice, biserici, muzee – de la cel al varanului de Komodo, pâna la cel al telecomunicatiilor sau filmului. E un loc unde traditia si prezentul îsi dau mâna peste lacul artificial cu insule care imita Arhipelagul Indonezian.

E foarte mare. Atât de mare – cam pe la 145 de hectare – încât deplasarea în interiorul lui se face cu trenuletul, telegondola si trenul suspendat. Plus masinile care circula bara la bara si fac de nerespirat aerul ce e fierbinte si umed. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Papa bun de Indonezia

M-a provocat amicul Sorin, într-un comentariu, sa scriu despre ciudatenii culinare din Indonezia. Din pacate trebuie sa-l dezamagesc. Nu am gasit decât animale “clasice” prin farfurie. Si nu e de mirare. Nouazeci la suta dintre indonezieni sunt musulmani, iar asta e o religie destul de restrictiva. Asa ca pui + rata, vita si miel. În supermarketul de unde am luat Kopi Luwak am vazut porc pe un pliant de promotii, dar se pare ca magazinul are clientela puternica printre expatii care locuiesc în zona. Am mai fost în alt supermarket si acolo nu am întâlnit asa ceva.

Normal, nu se poate sari peste peste si alte chestii din mare. Ca doar sunt un arhipelag cu peste treisprezece mii de insule.

Va dati seama ca la atâtea bordeie despartite de apa, au avut cum sa-si dezvolte tot atâtea obicee. Ce am cunoscut eu Citeste mai departe… Citește mai departe…

Casuta din padure

Cu vedere la mare.

As fi vrut sa vad Borobudur (cel mai mare templu budist din lume) care e pe Java, unde am fost si eu. Dar sunt cu doi ani în urma cu fizioterapia care-mi mentine coloana pe linia de plutire si de câteva luni am probleme cu mersul mai lung. Ori complexul de temple (Borobudur, Mendut si Pawon) se întinde pe 50 de hectare. Pe de alta parte, l-am întrebat pe Royce cât e de safe pentru o femeie sa-si ia lumea în cap si sa mearga de una singura prin Indonezia. Raspunsul lui a început cu “aaaaa…” si nu a mai continuat cu nimic. Dar am înteles ce a vrut sa spuna. Subiectul o sa-l dezvolt în zilele urmatoare, când o sa ajung sa scriu despre tara asta, la modul general si atotcuprinzator.

As fi vrut sa merg în Bali, dar ca sa treci doar pe acolo în ideea ca ai bifat-o, nu se merita efortul. Insula are 200 km în diametru si ai nevoie de cel putin o saptamâna ca sa-i vezi toate minunatiile.

Asa ca m-am alaturat trupei care a mers pe o insula cu nisip alb, la vreo 2 ore cu vaporul de Jakarta. Citeste mai departe… Citește mai departe…

Fructe exotice – II

V-o servesc si pe asta, ca e usor sa dai cu copy/paste. Am scris-o cu vreo trei ani în urma, în alta parte. Când am dat de durian înca nu ma lovise peste nas toful împutin, de aceea am crezut ca mai mult de atât nu se poate. Între timp mi-am schimbat parerile.

Dupa cum vedeti, durianul e interzis în unele locuri, cum ar fi avioane, hoteluri. Cel care a facut poza si a pus-o pe internet cred ca a prins-o prin Hong Kong, ca acolo e totul cu tariful la vedere si poti sa-ti calculezi pâna unde isi permite buzunarul sa te întinzi cu nesimtirea. Totul? Hm, se pare ca mai putin durianul, care e priceless.

Ei, dragii mei, cam asa au stat treburile în toamna anului de gratie 2007. Citeste mai departe…
Citește mai departe…