Aquileia – sic transit gloria mundi

IMG_8788

Ieri am avut o seară de documentare și de tăbăcit postul ăsta, cu ani și împărați romani. Dar pe urmă mi-am dat seama că nu e stilul meu. Dacă vreți detalii cu lună, zi și numărul de la pantofi, wiki le știe pe toate. E interesantă și versiunea italiană, nu doar cea engleză. E mai de-a casei și cu mai multă aplecare spre perioada medievală. Pe scurt: fondată de romani pe la 180 înainte de Christos, devenită municipium în jurul anului 90 BC, considerată pe la anul 400 al nouălea oraș al lumii, Aquileia e acum o așezare cu nu mai mult de 3500 de locuitori. Dar dacă drumurile vacanțelor vă duc pe autostrada Trieste – Veneția și spre șirul de plaje de pe malul Adriaticii italiene, merită să ocoliți puțin și să vedeți cel mai mare sit arheologic din nordul Italiei. E vorba despre un fost oraș-port la gurile … Citește mai departe…

Statuie într-un cimitir

Am avut norocul sa petrec vreo câteva zile prin Florenta si sa-mi dublez, cel putin, volumul sufletului inspirând prin toti porii minunile Renasterii.

Am fost la nici jumatate de metru de David al lui Michelangelo si am încercat sa-mi întiparesc în minte pâna si textura marmurei.

Nimic, însa, nu m-a impresionat ca si statuia sculptorului fara nume pe care am gasit-o la Aquileia, în cimitirul eroilor din Primul Razboi Mondial.

E covârsitoare mila care se coboara din ochii sorei de caritate peste muribundul din fata sa. E si durerea femeii-mama care priveste stingându-se aproape-copilul. Si e înaltator gestul îngerului ce ridica la cer sufletul soldatului rastignit pe crucea unui razboi totdeanua nedrept. Citește mai departe…