By Metra – navetist de weekend in Chicago

metramap

După New York, Chicago e al doilea oraş al Statelor Unite, ca număr de navetişti strânşi din suburbii şi livraţi în centru. Aşa că mi-am zis s-o încerc şi pe asta. Nu la orele de vârf din timpul săptămânii, că nu am avut cum, dar măcar în cele două zile de weekend pe care le-am prins la sfârşitul lui octombrie. Nu a fost doar spiritul de aventură cel care mi-a dat ideea, ci şi buzunarul, după ce am văzut că trei ore de parcare ar fi pe la douăzeci şi cinci de dolari, iar biletul de weekend cu număr nelimitat de călătorii pe toate liniile Metra e doar opt. Numai că Metra e strict trenul care te duce şi aduce. Restul trenurilor suspendate şi al autobuzelor care străbat străzile dintre zgârâie-nori ţin de alte firme, cărora nu le-am scormonit încă modul în care pot să iau un bilet. Văzut din … Citește mai departe…

Micul București din marele Chicago

IMG_5200

Am avut norocul să prind în Chicago ultima sâmbătă însorită de octombrie și să mă scoată o colegă în oraș, în așa-zisul Downtown. Și cum timp de două săptămâni m-au dus americanii să cinăm pe la tot felul de americănisme-asiatisme-șialtisme, am considerat că e momentul să fac pe gazda bună și s-o duc la un restaurant românesc. Mi-am zis că într-un oraș atât de prietenos cu imigranții, e imposibil să nu fie și români prin zonă și măcar unul să nu fi pus de-o crâșmă-n drum. Cum Google are câte un răspuns pentru fiecare, la prima aruncătură cu search-ul, am găsit Little Bucharest Bistro. Am ajuns la ei pe site, am văzut că nu sunt prețuri care să ruineze un buzunar de român trăitor din diurnă, așa că mi-am zis să merită să-l țin de pole position. Pe urmă am mers mai departe și, pe TripAdvisor, am văzut tot felul … Citește mai departe…

Chicago Dine Around

IMG_4743

Poate vă dau idei de afaceri. Nu văd potențial pentru Arad sau Timișoara, pentru că sunt prea mici, dar bucureștenii s-ar putea inspira. Din câte știu, la noi, chestiile „corporate” se rezumă la bețiile din teambuilding, cheful de Crăciun și unele cine ocazionale și ocazionate de apariția anumitor personaje, recte șefi sau colegi străini, consultanți sau colaboratori. Americanii au rafinat ultima variantă și au adus-o la un alt nivel. Se ia seara o trupă de la firmă, se urcă într-un microbuz și se plimbă puțin prin oraș, până când ghidului îi șoptește experiența că lumea începe să fie flămândă. Drept urmare toată gașca e debarcată la un restaurant, unde se ia cina. Ghidul e aproape invizibil. Apare doar atât cât să-și întrebe clienții dacă totul e în regulă. De la bun început, lumea știe că e o chestie contra-cronometru, la fel de bine cum știe care o să fie meniul … Citește mai departe…

Welcome to America

usa

Cumva se închide un cerc. Sau poate sunt mai multe. Am revenit acasă, am revenit la aplicaţia care mi-a fost cea mai aproape de suflet, iar acum sunt în zona de unde a apărut John Roybal , tipul care m-a inspirat să-mi schimb meseria. Şi toate astea s-au întâmplat fără să fie nimic planificat. De şase ani treceam pe lângă Panduit, cel puţin o dată pe săptămână şi mă întrebam dacă n-au Oracle Applications, dintr-o pură întâmplare de firmă americană. Dar mai ales dacă nu le apare vreun job, în cazul în care au ce-mi trebuie mie. Între timp trecusem la altă firmă şi, cam în ultima jumătate de an, ne strânsesem o trupă remarcabilă pe care nu m-ar fi lăsat sufletul s-o părăsesc. Dar… îmi mai stăteau pe cap oarece dandanale, acasă, aşa că am pus familia pe primul loc în momentul în care cei de la Panduit m-au … Citește mai departe…